Îmi doream cartea asta pentru că vlogerițele din Anglia nu încetau să vorbească despre ea. Mă așteptam să fie ceva mai voluminoasă, dar chiar și așa informațiile găsite în ea mi-au fost utile. Am devorat-o  într-o zi și jumătate, adică ziua în care am primit-o și dimineața următoare era gata citită.

De ce? Îmi place ordinea, chiar dacă nu mă laud că aș fi printre cele mai ordonate persoane. Scopul meu însă este să fiu puțin mai disciplinată în privința spațiului în care locuiesc. Și aici mă refer la obiecte, haine și multe alte chestii mărunte care deși în principiu nu au de ce să ne influențeze, de fapt, ele construiesc o mare parte din lumea noastră personală. Și ne influențează mai mult decât ne dăm noi seama.

Magia Ordinii

Marie Kondo cu asta se ocupă, acolo în Japonia de unde provine ea. Aceasta este afacerea ei, una de succes de altfel, pentru că are clienți numeroși. Metoda ei de a face curățenie KonMari, a schimbat viața multor persoane în bine. Și cred asta, altfel, nu mai citeam sau nu mai cumpăram cartea.

Încă din copilărie Marie a avut o predispoziție către această îndeletnicire, a face curat, a aranja. De la cinci ani citea reviste de gospodine și pe la cincisprezece ani s-a apucat serios să studieze cum se înlătura dezordinea. Mi-a plăcut faptul că expune toate metodele ei, până a ajuns la cea care a făcut-o cunoscută. Asta face tot procesul mult mai autentic.

Metoda ei implică a face odată ordine, dar bine de tot. Ca și cum ai face din această ordine, un eveniment important, precum o sărbătoare. Însă, știm cu toții că ordinea implică mult efort, astfel încât timpul este unul extins pe o perioadă de jumătate de an. Cam atât spune ea, că ar dura să dereticăm o casă întreagă.

Care este esența?

Faptul că uneori avem tendința de a acumula lucruri multe. Mai multe decât avem nevoie. Chiar fără să ne dăm seama, facem asta. Un exemplu ar fi acele dăți în care fie avem un examen, un eseu de făcut sau de lucru ceva important și ne apucă subit cheful de curățenie. De acolo ni se trage. Lucrurile din jurul nostru devin puțin mai sufocante atunci când suntem concentrați. Metoda ei ne scapă de aceste inconveniențe.

În momentul în care începi, îți reconfigurezi viața.  

Sunt câteva moduri în care toată această curățenie trebuie făcută. Și lucrurile trebuie respectate cu strictețe.

Trebuie să sortăm în funcție de categorie, nu de loc.

Ideea este destul de ușoară, dacă ne gândim, în esență așa ar fi normal să fie. Dar dacă ne uităm în sertarele noastre constatăm că avem electrice și electronice înșirate cam prin toate părțile casei. Aici, dau un exemplu despre cum stă treaba la mine acasă.

Începe prin a arunca (dona,scăpa sau cum altfel îți dorești tu) de lucrurile care sunt în plus. Majoritatea dintre noi avem tendința să acumulăm chestii. Cadourile care le primim dar suntem indeciși ce să facem cu ele și le ținem prin casă. Cărți pe care le-am luat și nu le-am citit încă sau le-am citit dar nu ne plac. Haineee, aici pot spune din experiență proprie că lumea mea s-a schimbat de când am scăpat de mai mult de jumătate din hainele mele.

Mi-a părut rău ca am aruncat ceva? Nu! Din contră. Mi-a părut bine că am reușit în sfârșit să închei un capitol în legătură cu acel obiect. Fie că era o piesă vestimentară care nu îmi mai plăcea, o cumpărasem și stătea degeaba pentru că nu o purtam deloc, fie că erau cursuri pe care le țineam din timpul facultății, dar nu le-am redeschis. Și lista poate continua.

Înainte să începi, vizualizează.

Eu fac asta involuntar. Îmi imaginez că spațiul devine ceva mai primitor dacă sunt înconjurată de lucrurile pe care am hotărât eu că mi se potrivesc.

Bucuria fiecărui lucru.  Modul cel mai bun de a alege ce păstrezi și ce arunci este de a lua în mână fiecare obiect și de a-ți pune o simplă întrebare:  „Îmi inspiră bucurie?”  Dacă da, păstrează-l. Dacă nu, aruncă-l. Acesta este cel mai ușor reper în a face o evaluare a tot ce deții.

Nu arăta familiei.  Nu pentru că ar fi o metodă top-secret, dar unii membrii ai familiei sunt mai strângători decât noi. Și în acel moment încep să ne întrebe de ce aruncăm ce aruncăm… dacă nu păstrăm noi ceva, vor păstra ei pentru că „nu se știe niciodată”

Sună cunoscut sloganul? Așa ne mințim și noi.

Personal este o carte care m-a impresionat și mi-a plăcut foarte mult. Am rezonat cu fiecare chestie, știind că există un motiv în spatele fiecăreia dintre ele. Câteva lucruri pe care le-am pus în aplicare și am constat că sunt exacte.

Lucrurile care nu sunt expuse la vedere sunt „adormite”. Aveam multe haine pe care nu le puteam vedea pentru că erau înghesuite. Și am schimbat lucrul acesta prin a evidenția pe cele care îmi plac foarte mult și a le aranja pe verticală pe cele care le port din când în când. Astfel am reușit să port piese care îmi plăceau, dar la care nu ajungeam datorită altor haine.

Ce m-a amuzat la această carte?

Marie se referă la unele lucruri ca și cum ar avea viață?  Spre exemplu se referă la geantă care ne cară lucrurile și ajunge acasă odată cu noi, extenuată după o zi de lucru și trebuie tratată cu respect. La fel și șosetele sau dresurile noastre. Merge mai departe până la a expune un dialog cu casa. Atunci când ajungi acasă, să îți saluți casa și vei simți că ea răspunde.

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu tradițiile sau cu mentalitatea asiatică, poate li se pare ilar. Pe mine m-a amuzat puțin, dar am simțit și o oarecare spiritualitate sau un ritual în toate astea. Cred că îmbinată cu știința Feng-Shui, metoda KonMari poate schimba viața cuiva.

Pasaje interesante

Cel despre mărunțiș mi s-a părut puțin diferit. Încă ceva, metodele expuse de ea, mă rog, luate în esență, se vede că se referă exact la case asiatice. O să iau mai întâi ideea ei cu mărunțișul, care spune ea, trebuie ținut numai în portofel și nu în pușculițe, unde vom uita de el. Aici este mai greu, pentru că mentalitate europeană și cea americană te îndeamnă să ai și să folosești pușculița. Eu nu uit de a mea, nu uit nici să o umplu dar nici să umblu la ea când am nevoie de ceva schimbat pentru un bilet.

Apoi metoda ei nu vorbește niciunde despre casele unde se găsesc animale de companie. Este oarecum de înțeles, ca să ai un animal de companie în Japonia de exemplu, trebuie să trăiești într-un cartier bun, o zonă care să permită așa ceva sau la casă. De obicei, doar familiile înstărite își permit așa ceva.

Revenind la partea cu mărunțișul, am găsit un pasaj interesant: „Întâmplător există o diferență notabilă în privința felului în care femeile și bărbații tratează mărunțișul. Bărbații au tendința să pună monedele în buzunar sau să le plaseze undeva la vedere, cum ar fi pe un bufet sau pe o masă. Femeile, pe de altă parte, tind să le bage într-o cutie, sau o pungă și s-o pună într-un sertar. Este ca și cum instinctul masculin de a fi pregătit să acționeze în caz de pericol și instinctul feminin de a proteja casa se manifestă în felul în care aceștia tratează mărunțișul.”

O recomand! Este antrenantă, ușor de lecturat și bună de pus în practică pentru cei care vor o schimbare în bine, una radicală și certă.

Are un preț bun! Am găsit-o la reducere, costă doar 15 lei! Eu zic că nu strică să începem anul făcând ordine în casă, adică în jurul nostru. Cred că așa ne va fi mai ușor să fim organizați și să ducem la bun sfârșit acele rezoluții făcute la începutul anului!

Dacă v-a plăcut recenzia mea sau mai doriți și alte informații, îmi puteți lăsa oricând un comentariu. Pentru data viitoare pregătesc un articol despre îngrijirea părului. Până atunci, v-am pupăcit!

Comments

comments