Xaara Novack A trecut ceva vreme de la ultima degustare de vin și îmi era foarte dor să beau un vin bun, cu ceva mâncare delicioasă alături. La fel de dor îmi era de bloggeri de la ASBO, să socializez și să mă relaxez alături de ei.
Evenimentele marca Brânzeturi cum se cu…Vin sunt organizate de Asociația Bloggerilor Olteni (ASBO) și DictionarCulinar.ro. Alături de acești oameni super – mișto, am învățat care sunt pașii de urmat atunci când degustăm un vin, ce fel de mâncăruri se potrivesc cu ce vin și multe alte detalii culturale și tehnice despre fiecare cramă sau podgorie în parte.
CRAMA ROTENBERG
Despre ei am aflat pe îndelete de la somelierul Florin Picu și de la Alina Bahnar, Marketing Manager la Crama Rotenberg. Au fost foarte înțelegători cu noi, răbdători pentru că am fost gălăgioși și puși pe taină. Însă am rămas cu amintiri frumoase de la această degustare și cu impresii bune, ba chiar oarecum încântată să văd că există și lucruri diferite în acest domeniu.
Primul lucru care mi-a captat atenția la vinurile lor este eticheta. Diferite, pictate manual în stil vechi românesc, se deosebesc instant de restul etichetelor comerciale de pe piață. Te fac să te miri, te amuză sau te provoacă la contemplare.
Crama Rotenberg cultivă 23 de hectare, atât la Ceptura (de unde au preluat cetatea în ruină) și la Fântânele. Vița veche de peste 50 de ani și condițiile solului, bogat în argile silicioase, fac ca strugurii lor să fie de calitate foarte bună. Ce-i drept, mi-am dat seama din gustul vinului că modul lor de a produce este destul de diferit față de ceea ce am degustat până acum.
Se pare că se bazează foarte mult pe calitate și nu pe cantitate. Strugurii sunt culeși și selecționați manual, iar ce nu corespunde este eliminat. Iar producția este limitată la 6 tone pe hectar.
Vinurile lor au ceva pământesc în ele, te duc cu gândul la vatra românească și la viața simplă, de la țară. Cu toate că au aceleași condiții climatice similare cu cele din Pomerol și Saint Emilion, din Bordeaux, Franța.
Rosé Rapsod
Primul lucru pe care l-am sesizat a fost că vinul alb nu este acid. Având în vedere că de regulă, preferatele mele sunt vinurile albe, acesta m-a frapat prin simplitatea sa. La ale sale 14 grade, cu care te-ar fi înșelat ușor, îi puteai simți destul de bine gustul pentru că nu te pișca nimic la limbă. Este tipul de vin foarte ușor de potrivit oricând și oriunde!
Însă nu acesta a fost favoritul meu! Rosé Rapsod, un vin rose dulceag, a fost cel care m-a cucerit instant la această degustare. Un vin vivace, perfect pentru primăvară pentru că mi-a amintit de mireasma cireșelor coapte.
Nu este un vin corpolent, este ușor de băut și puțin acidulat cât să simți prospețimea sa. Este ușor catifelat, iar senzația de după este aceea de note dulci, a gem de fructe cu un vârf de budincă de vanilie pe deasupra.
Vivace este cuvântul potrivit pentru acest vin și m-a făcut să mă simt astfel pe tot parcursul serii, deși eram obosită!
Brie au Bleu – Ile de France
Brânza alăturată vinului nostru a fost Brie au Bleu Ile de France, de la Delaco. N-am fost niciodată adepta brânzeturilor cu mucegai, însă acest tip de brânză vi-l recomand cu drag, tocmai pentru că vă introduce în lumea acestor tipuri de brânzeturi.
Este o brânză franțuzească, de inspirație nemțească, modernă pentru că a apărut după 1900. Deci este în ton cu contemporanul.
Nu este o brânză care să asfixieze sau să copleșească papilele gustative cu mucegaiul său pregnant. Din contră, aroma subtilă de ciuperci și gustul dulce – ușor sărat o fac o brânză potrivită pentru diverse tipuri de mâncare!
Se fabrică din lapte de vacă pasteurizat și este moale, se topește în gură și îți lasă acel gust rezidual mătăsos, pe care-l simți în cerul gurii! Mi se pare brânza potrivită pentru a o întinde pe o bucată de pâine proaspăt scoasă din cuptor!
Persistent este cuvântul care definește acest tip de brânză, pentru că acel gust plăcut rămâne o vreme alături de papilele tale gustative. Și tare bun este!
Combinația celor doua aș defini-o ca mieroasă, s-au potrivit perfect. Poate de aceea mi-au plăcut atât de mult împreună! Gustul dulce al vinului a potențat aroma de nuci și ciuperci al brânzei, fiind o reușită totală!
Restaurant Marmara
Nu am apucat să vă povestesc prea multe despre Marmara, deși este a doua degustare la restaurantul cu specific turcesc. Mâncarea lor este de excepție! O recomand cu drag, fiind a treia oară când mănânc la ei și nu m-au dezamăgit deloc.
De data aceasta am comandat o salată Caesar, care a venit așa cum trebuie, fără a fi plină de oțet ci doar un strop de zeamă de lămâie și în rest, gustul de legume proaspete! A fost un deliciu și mi-a mers la suflet!
Și nu puteam rata baclavalele lor! Sunt moi și mieroase, aș mânca din ele până m-aș rostogoli! Mie îmi plac baclavalele de obicei, fiind desertul meu preferat, dacă-l găsesc în orice restaurant, clar comand o porție!
Concluzia? Abia aștept o nouă degustare! Aventura continuă! I PUP YOU!
