Xaara Novack #PrinHD sau Hunedoara Neștiută este un proiect fain, pe care l-am văzut derulat de câțiva ani buni. Colegii mei bloggeri s-au plimbat #prinHD anii trecuți și au descoperit obiective turistice faine, așa că atunci când a venit invitația de anul acesta, evident că n-am refuzat! A fost o experiență superbă!
Înainte de toate, mențiunile și mulțumirile:
Mulțumim lui Călin Bobora pentru inițiativă și invitație, programul cu tema #HunedoaraNeștiută a fost unul pe placul meu. Copilul meu interior a savurat fiecare locație în parte și s-a bucurat de drumurile rar văzute, de culorile tomnatice și de informațiile noi aflate.
Mulțumim Primăria Peștișu Mic și domnului primar, Daniel Dobruțchi, care ne-a fost un ghid excelent și un om de excepție, care își dorește să aducă turiști în zona aceasta. Dânsul știe mai bine decât noi că locația are foarte multe de oferit, atât în plan turistic cât și antreprenorial. Este un om care dorește să atragă investiții către cele 9 sate pe care le are în administrarea comunei și care are alături echipe de profesioniști și de oameni specializați pe diferite domenii. Este printre puținii primari pe care îi întâlnesc, care să poarte un chip uman. O dorință de a crea și de a desăvârși ceva. Se vede că va lăsa în urmă lucruri bune, unice poate pe meleagurile noastre.
Mi-a făcut plăcere să-l aud vorbind, să-i ascult planurile pe care le are pentru dezvoltarea din zonă și sper, sper, ca toate să devină realitate. Sper să atragă cât mai multe fonduri și zona să devină una mai înfloritoare decît este.
#PrinHD la prima vedere
Cât am stat acolo și m-am plimbat pe malul rîului (pâraul Valea Roatei), nu am văzut nici măcar un pet aruncat. Un ambalaj de ceva lăsat în urmă. Nimic. Inițial am crezut că nu sunt la mine în țară. Că m-am teleportat undeva în Japonia lui Hayao Miyazaki. Vă zic sincer, pârâul, florile și cât de frumos arăta natura în zonă, mi-a rămas în suflet și pe retină. O să încerc să pictez din pozele făcute, pentru că mi-a plăcut mult de tot ce am văzut.
O să menționez și locul de cazare, pentru că am mers noi #PrinHD dar am avut și unde să ne odihnim suflețeul. Un loc pe care îl recomand cu drag. De fapt, tot satul îl recomand cu drag, pentru că este o zona liniștită, plină de frumusețe naturală și de locuri care așteaptă vizitatori.
Am ajuns în #ȚinutulPădurenilor sau pe Valea Nadrului, în satul Nadru. Marian a condus foarte frumos până acolo și am vorbit că las în scris asta. Faptul că Marian conduce bine. Să fie și dovada negru pe alb că am ajuns cu bine atât până acolo, cât și înapoi acasă. Mulțumim.
Acolo am fost cazați la o pensiune faină, o mică afacere de familie, cum se întâmplă atât de des la țară.
Pensiunea Agroturistică La Fanu
Nu știu cum se dau margaretele, dar oamenii aceștia au primit trei margarete frumoase. Pensiunea este primitoare, paturile sunt mari, încăpătoare și camerele superbe! Încă de la intrare ne-a întâmpinat miroul de nou, proaspăt, combinat cu mirosul de lemn. Lemnul fiind elementul principal al construcției, fiind una de munte, este evident și normal să fie așa.
Mobila este una frumoasă, nouă, camerele sunt foarte curate și au vedere către munte. Unele au balcon, altele nu. Depinde de ceea ce își dorește fiecare. Noi am avut o cameră luminoasă, cu balcon. La baie au cabine de duș, însă am văzut că poți opta și pentru căzi cu hidromasaj.
Ce mi-a plăcut enorm, a fost încălzirea prin podea! Se simte atât de relaxant pentru tălpi, în special după o zi în care ai mers mult sau dorești să te destinzi, la cald.
Zona bucătăriei este una comună și are toate dotările necesare. Inclusiv un aparat pentru pregătit cafeaua de ultimă generație. Am băut cafea excelentă! Le mulțumim pentru primirea frumoasă și cazarea excelentă. Eu una m-am simțit foarte bine.
De menționat:
Este o pensiune perfectă pentru cei care doriți să mergeți în grup sau cu familia. Au mese mari, potrivite pentru astfel de adunări. Atât afară, la terasa special amenajată, cât și în interior.
În zona de relaxare există șezlonguri, balansoare și un ciubăr. Adică un fel de jacuzzi exterior, foarte frumos. Pe care noi nu am apucat sa îl încercăm, dar sunt sigură că-i mișto senzația.
Curtea este potrivită, încap cam 3 – 4 mașini. Însă nu prea mai rămâne spațiu de joacă, în caz că veniți cu cei mici. Însă se pot juca fără probleme în afara pensiunii, fiind o zonă liniștită, nu foarte circulată. Asta doar în cazul în care nu sunteți niște părinți obsedați de a vă monitoriza odrasla 24 / 7. Nu știu voi, dar eu de pe la 6 ani încolo am crescut fără să-mi sufle părinții în ceafă la joacă. Am avut norocul de a explora lumea așa cum doream, fără să mi se spună să nu pun mâna, să nu calc în baltă și să nu mă urc undeva. En fin.
Revenind la Pensiunea Agroturistică La Fanu, mi-a plăcut mult, recomand! Zona din jurul pensiunii mi-a amintit de zonele de vis din anime-urile studiourilor Ghibli. Versiunea japoneze a desenlor Disney, pentru necunoscători. Doar că la un nivel elevat, fără clișee și cu zone de poveste. Cam așa mi s-a părut satul cu zona sa de râu.
#PrinHD și oamenii faini ai locului
Pe domnul primar, Daniel Dobruțchi l-am menționat deja. Dânsul a adus la masa noastră, în seara în care am ajuns, doi oameni faini: pe Marius Achim și Cristian Roman.
I-am cunoscut la un pahar de lichior de trandafiri, delicios de altfel, adus de colegii bloggeri: Cristi și Diana Nedelcu. Este producția lor, absolut delicioasă! Datorită lor am fost la piață și mi-am luat sirop de trandafiri, gem aveam deja. Dar sirop, nu. Și a trebuit să am. Amintiri #PrinHD.
Revenind la oamenii noștri minunați:
Marius Achim este voluntar, antreprenor și ONG-ist. Mulți îl cunosc pentru că se ocupă cu reparația de ATV-uri și motocliclete cu firma lui Achimoto. Are viziune și multe proiecte, inclusiv idei pentru a dezovolta zona din Ținutul Pădurenilor.
Cristian Roman este un domn carismatic, arheolog și doctor în istorie. A fost și director al Cetății Corvinilor, iar în prezent se ocupă cu arheologia preventivă, ceva inovativ la noi în țară.
#PrinHD în 2028 și proiectul Hunedava
Unul dintre proiectele lor este Hunedava, marele parc de reconstrucție istorică. Ei își doresc să recreeze cea mai mare așezare antică reală din estul europei. O așezare care să devină loc de cercetare, învățare și explorare a lumii vechi. Parcul va oferi posibilitatea retrăirii istoriei în timp real. Prin portul acelor timpuri, mânuirea armelor și producerea lor, traiul și portul bijuteriilor de pe atunci. O reproducere a acelor timpuri în cele mai mici amănunte ale sale.
Sunt 25 de etape de realizare, evident că nu este un proiect simplu, însă mi se pare unul genial pentru țara noastră. Data sa de finalizare este 2028 și putem ajuta fiecare dintre noi, financiar sau voluntar. Ceea ce vă și îndemn. Mai ales dacă sunteți preocupați de istorie sau îi aveți pe cei mici fascinați de ea. Ce poate fi mai interesat decât istoria reală? Așa cum se purta, se meșteșugărea sau se vorbea.
#PrinHD și peșterile comunei Peștișu Mic
Înapoi la zona noastră, cei doi pasionați de istorie au venit pregătiți cu două hărți ajutătoare: una a zonei peșterilor din zonă cu modul în care se ajunge acolo și cealaltă cu interiorul uneia dintre peșteri. În prima seară ne-au vorbit puțin despre acestea, cât să ne facem o idee despre importanța lor și a acelei perioade în istorie.
Aceste trei peșteri din zona comunei Peștișu Mic vor deveni atracții turistice pe viitor. Este o zonă cu mare potențial și tocmai de aceea vă prezint și eu pe scurt ce am reținut din aceste întâlniri #PrinHD.
Peșterile și proiectul Muzeul Omului de Neanderthal
Zona peșterilor a devenit cunoscută la finalul secolului al XIX – lea atunci când baroneasa Zsófia fon Torma, arheolog, antropolog și paleontolog de origine maghiară, a descoperit că în zona acestor peșteri au locuit oameni din Neanderthal. În perioada respectviă ținutul aparținea Transilvaniei. Ea a fost și primul arheolog femeie din Transilvania. Studiile sale asupra zonei făcându-se după informațiile secolului respectiv evident, dar concludente și de interes.
Astfel încât în anii 1950 toate aceste informații să fie reluate de Constantin Nicolaescu-Plopșor, arheolog la rândul său, istoric, etnograf, folclorist, antropolog și geograf. Un savant al vremurilor, pe scurt. În 1956 ajunge la Nandru unde lămurește cronologic situația de acolo. Adică stabilește că oamenii din Neanderthal din zonă au trăit în paleoliticul mijlociu, acum 35.000 de ani, înainte de apariția creștinismului. Oare cum sărbătoreau ei Craciunul sau Paștele? Așa ceva…Glumesc, evident.
Mno, cercetările sunt reluate în anii 1990, când se face și datarea cu carbon și se lămurește inclusiv că obiectele găsite în peșteri au aparținut oamenilor din Neanderthal.
Traiul oamenilor din Neaderthal
Vă ziceam de acele obiecte descoperite care nu sunt asociate cu ceramica sau cu obiectele din metal. Ele erau obiecte din piatră – unele prețioase chiar – opal, cuarț sau jasp. Acestea erau obiecte folosite la viața de zi cu zi: răzuitoare, topoare, vârfuri pentru arme.
Răzuitoarele de exemplu erau folosite pentru a lua grăsimea de pe pieile animalelor. Amenajările lor erau minimale, pentru un trai simplu. De aceea se refugiau în astfel de peșteri uscate, care sunt lipsite de umiditate mare. În ele nu existau curenți de aer, deci focul putea fi menținut lesne. Sedimentul sau podeaua, dacă o putem numi astfel era cvasi – orizontală, adică ușor de dormit acolo. Iar resursele lor erau în imediata apropriere – piatra și hrana. De acolo de sus, din peșteri puteau urmări traseul animalelor mari, care migrau pe cursul apelor.
Așa am aflat că în perioada respectivă existau în zona aceasta animale feroce: pantere preistorice, nu pisici ca acum, mamuți, rinoceri sau lei. Evident că acum nu mai există, dar au rămas în urmă oasele lor inclusiv acolo #PrinHD.
De ce este importantă cercetarea:
În anii 1980 profesorul Marin Cârciumaru de la Târgoviște, arheolog și cercetător, a studiat polenul din coloana stratigrafică și stabilește care era climatul zonei în acea perioadă și ce plante au existat. Prin polenul care a ajuns în peșteri, păstrat în acest fin sediment.
Tot în aceste peșteri găsim urmele traiului acestor oameni, însă nu și rămășițele lor. Cel puțin, nu încă. Francezii sunt cei care au stabilit deja niște modele comportamentale pentru acești oameni și pentru comunitățile din care făceau parte. O mică parte din aceste modele sunt acoperite de elementele din săpăturile zonei.
Cercetarea nu este ușoară, chiar și pentru o peșteră în care existau 4 – 5 vetre. Fiind un spațiu relativ mic, resturile se acumulau accentuat. Deci pe baza acestor elemente se poate defini stilul lor de viață: cum ciopleau obiectele, ce industrii aveau – a osului, a cornului sau a pieilor. Toate informațiile completează universul acestor oameni care au trăit pe meleagurile noastre acum 35.000 de ani.
Potențialul zonei
Ideea de transformare a acestor peșteri de interes speologic și arheologic, în obiective turistice și nu numai mi se pare interesantă. Și nu doar atât! Prezentul pașnic, ne dă posibilitatea de a explora istoria fără a mai avea motive de grandoare, de elevare politică sau militară. De a privi lucrurile total obiectiv, din drag pentru informația științifică, fără a aduce vorba de mândria de țară sau cum îi zice, așa, patriotism.
Pe mine mă ajută faptul că m-am născut la Hunedoara, am crescut în Oltenia. Mama e în inima Transilvaniei, la Făgăraș. Am rude în toată țara și strămoșii îmi sunt din Bulgaria. Deci cine crede că mă trage înspre patriotismul acela cu steaguri, cântecele și reproducere, păstrare de neam și alte baliverne, latră la pomul greșit. Așadar pe mine mă ajută spiritul, mulțam mie și mumei mele, să mă detașez de idei fixe. Că români, că maghiari, că unii sau alții. Pișu în ploaie. De aceea îmi plac oamenii care muncesc, cercetează și vin cu dovezi. Nimic nu socate dracul din om mai frumos decât adevărul.
Ce vreau să spun? Este că dacă am scoate capul din fund și am investi în astfel de proiecte, am putea învăța istorie cu adevărat. Și despre daci și despre unguri și despre toți care au locuit în ținuturile astea. Atunci când te crezi mai breaz, taman atunci e mai grav. Nu ai ce să mai înveți când tu le știi pe toate.
Tocmai de aceea proiectul mi se pare frumos.
Cele trei peșteri
Noi am avut norocul să vizităm una singură: Peștera Curată (Uscată) am înțeles că ambele denumiri sunt ok. Urcarea a fost dificilă, pentru că zona nu este încă amenajată, dar are potențial. Ce îmi place când e ceva așa virgin și neamenajat este că nu vin neaderthalieni din prezent să strice. Nu e nimeni să arunce gunoaie, să urle ca în codru sau să se dea în spectacol. Știți voi, turistul tipic.
Peștera Uscată, o să îi zic așa pentru că e mai scurt să scriu și deja am scris un roman, a fost în trecut depozit de muniție pentru comuniști. Și cum ei erau oameni elevați și cu mare grijă față de comorile naturale ale țării, au decis că ar fi minunat să adauge niște cărămizi la fundația peșterii. Să arate ălora din trecut cum se face treaba în prezent. Evident că arată totul a bătaie de joc. Noroc că vor fi date jos imediat ce va începe investiția în zonă.
În această peșteră au fost făcute săpături și se observă imediat cum intri. Se simte și aerul ceva mai uscat. Am observat și câțiva lilieci. A fost interesat și abia aștept să revin când ele vor fi gata, aranjate și pregătite pentru public.
Tot pe zona acestei peșteri se va construi o pasarelă care să lege Peștera Uscată de Peștera Spurcată și de Peștera 3. Peștera Spurcată am înțeles că este una cu umiditate. Iar Peștera 3 nu are încă o denumire. Va avea în curând și aceea. În apropriere se dorește construcția clădirii Muzeu „Om de Neanderthal”, care eu sper sa devină realitate și să o menționez în articole viitoare. Evident când ajungem iar #PrinHD.
#PrinHD și Valea Mierii din Peștișu Mic
Comuna Peștișu Mic se mândrește cu zona apicolă bine dezvoltată și cu o istorie a sa foarte frumoasă. Am vizitat și noi satul Josani, sau Valea Mierii așa cum i se mai spune. Ghizi ne-au fost soții Hodor: Gloria și Ciprian. Împreună cu domnul primar Daniel Dobruțchi, care ne-a călăuzit iar #PrinHD.
Despre miere și despre ceară sau faguri sunt multe de zis. Și despre importanța acestora desigur. Cu toții știm cât de importante sunt albinele. Pentru faună și floră, dar și în istorie. Am avut lumină datorită albinelor, prin producerea lumânărilor.
Domnul Ciprian Hodor, apicultor și medic veterinar, ne-a povestit foarte multe despre albine. Despre ceară de exemplu, am aflat că este produsă de anumite glande cericege de pe abdomenul albinelor. Ceara este sub formă lichidă atunci când ea este produsă, iar albina o preia cu ghearele și o duce la gură. Apoi o mestecă și formează acele celule din stup, cu ajutorul ei.
Miere și istorie
În trecut stupii se țineau în buturugile din pădure sau în coșurile împletite, care se spoiau cu pământ, în care se lăsa un loc de intrare pentru albine. Acel loc se numea urdiniș. Acele coșuri speciale se țineau pe plăci de scânduri. După ce se storcea mierea din acei stupi, rămășițele de fagure, polen și resturile de miere – se puneau la fermentat, cu apă. Băutura rezultată se numea Hidromel sau Mied. Este o băutură alcoolică, de tipul vinului care are 10 – 12 grade. Este evident un produs natural și benefic, prin proprietățile sale. Are vitamine și alți aminoacizi din miere și polen.
Domnul Ciorian Hodor și soția sa sunt deja la a treia generație de stupari. În zona lor fiind peste 1000 de stupi care sunt îngrijiți de albinari sau apicultori. Mierea #PrinHD vă zic, e un deliciu!
Meseria de apicultor
Evident că nu este o meserie ușoară. Producția de miere și ceară vine cu grija față de albine, cu cercetare și studiu. Mai ales că toate stupinele lor sunt certificate ecologic. Iar schimbarea climei face îndeletnicirea acesta din ce în ce mai dificilă. Albinele sunt plimbate prin țară pentru a da miere bună. Sunt duse la Jiana în Mehedinți, la Calafat unde oamenii nu dau cu pesticide, ajung prin Gorj și se întorc înapoi în Hunedoara. Ajung uneori în Reșița unde sunt păduri de tei și prin Banat la câmpie, unde este floarea soarelui.
Sunt două camioane care circulă cu stupina de producție, iar acasă în Valea Mierii rămâne stupina de reproducție.
Familia Hodor are o miere delicioasă! Nu m-am putut abține și am cumpărat un borcan pentru acasă. Tocmai pentru că n-am mai văzut niciodată mierea la ea acasă, din producție proprie. Nealterată.
Este miere de salcâm și mă bucur că am adus-o cu mine! Deja am mâncat din ea, o păstrez pentru gustat și mâncat. Pentru ceai am miere de tei.
Bine de știut!
Am aflat și un mic truc, despre mierea care se zaharisește sau care se cristalizează. Se poate consuma foarte bine și astfel. Nu trebuie încălzită deloc la temperaturi mari, pentru că își pierde din proprietăți. Știu că există acel mit că ea devine toxică. Nu este toxică. Anumite zaharuri din miere se transformă într-o substanță care în cantități foarte – foarte mari, este toxică. Dar ceaiul cu miere în el, chiar dacă ceaiul este fierbinte, nu este toxic. Ci doar în loc de miere, vom avea un îndulcitor și mierea își va pierde proprietățile ei. Ca idee, putem aștepta ca ceaiul să devină cald sau la temperatura camerei și putem adăuga mierea la final.
Schitul Sfântul Nectarie
Se află foarte aproape de Peștișu Mic, de Nandru și de cele trei peșteri. Tot #PrinHD. Se poate ajunge acolo inclusiv pe jos. Ceea ce aș recomanda cu drag, pentru că zona este absolut superbă, iar aerul de munte face bine la plămâni, digestie și tot organismul în general.
Atunci când am ajuns noi biserica era în renovări, dar ne-am plimbat prin curtea mare a așezământului. Am vizitat clopotnița, unde ne-am făcut și poze.
Mi-a plăcut foarte mult poarta de la intrare, foarte interesant sculptată, din lemn. Din câte am înțeles Sfântul Nectarie este ocrotitorul bolnavilor. Mai mult de atât însă, nu prea am reținut. Am preferat să pozez și să mă bucur de frumusețea naturii. Ador să observ flori sau plante, sau statui. Acelea îmi plac mai mult decât biserica. Și oamenii locului.
Nu vă sfătuiesc să vizitați biserica duminica. Atunci se adună creștinii. Care au parcat și pe mijlocul drumului, dacă s-ar fi putut și în altar s-ar fi băgat cu mașinile.
Valea Roatei
Domnul primar Daniel Dobruțchi ne-a dus inclusiv pe Valea Roatei, o zonă cu importanță istorică, deoarece acolo încă mai există melci fosilizați (am luat și eu acasă) în trecut acolo fiind Oceanul sau Marea Thetys. Acest ocean a existat în era mezozoică, înainte de a se forma Oceanul Indian. Și evident că era imens.
Zona este absolut superbă! Pe lângă muntele și pădurea din prezent, sedimentele de rocă care au acei melci fosilizați sunt minunați. Să-i vezi, să-i atingi și să te gândești că în trecut acolo era un ocean imens. Sper ca fondurile să vină și zona să se dezvolte, pentru că are potențial turistic dar și istoric. Se poate dezvolta frumos. Ținem pumnii domnului primar!
Ah, ce mi-a plăcut enorm în aceste locuri, până nu uit, este că și aici și peste tot în pădurile din apropriere, am văzut brândușe sălbatice. Sunt o încântare!
Cuptoarele romane
Domnul primar, care este cunoscător al zonei, ne-a arătat și locul unde erau cuptoarele romane. Care momentan sunt acoperite de pământ. Momentan acolo este amenajat un spațiu deschis, am văzut că erau inclusiv un mic parc, însă se dorește o investiție de amploare, care să aducă însemnătate istorică locului. Pe lângă zone de picnic, spații de joacă sau relaxare, se dorește punerea în valoare a acestor locuri prin săpături și prin munca împreună cu specialiști. Noi ne-am tras în poză pe un cuptor, să profităm cât sunt încă acoperite.
Pensiunea Casa Crăciun #PrinHD
La final am ajuns într-o scurtă vizită la Pensiunea Crăciun, prima care deschide calea către Valea Nandrului și către sat. Este o locație intimă, perfectă pentru relaxare. Are o priveliște întinsă, peste toată valea. Îmi imaginez că noaptea, pe timp de vară este o desfătare a ochilor să stai să privești cerul înstelat. Și ei au ciubăr, pentru amatorii de bălăceală.
Plus că sunt iubitori de animale! Am găsit o gașcă de pisoiași cu mămica lor. Evident că au devenit atracția numărul unu! Sper să o încercăm data viitoare când vom vizita aceste locuri frumoase.
#PrinHD concluzii
Credeți-mă că este un articol mic, în care am încercat să strâng informația cât am putut de simplu. Sunt zone frumoase, la 10 kilometri de Hunedoara. Localnicii sunt primitori. Satele sunt foarte curate și îngrijite. Am văzut flori la fiecare poartă și nu orice fel de flori, flori pe care dacă le plantez la mine în cartier, ți le fură cu tot cu pământul și rădăcina din ele. O să fac o selecție pentru pictat sau schițat. Sunt superbe!
Atât pentru acest articol #PrinHD! N-ați scăpat pentru că mai povestim și despre gastronomia locală și o altă vizită #prinHD la niște ziduri, care se vor a fi cetate. Dar despre asta, data viitoare!
PS: Dificil să aleg un thumbnail din sutele de poze făcute.
PS2: Urmează și vlog, după ce editez vlogul de la degustare. Sunt în urmă cu vlogurile. Doh.
