Xaara Novack Curajul de a nu fi pe placul celorlalți este o carte ușor de citit, fiind scrisă sub forma dialogurilor socratice. Întâlnim printre paginile cărții două personaje: tânărul și filosoful.
Filosofia sau mai degrabă psihologia adleriană este sâmburele acestei cărți.
Tânărul vine la filosof cu întrebări existențiale sau probleme legate de lumea exterioară. Peste toate astea intervine bagajul părintesc și ideile preconcepute. Aceste idei fixiste sunt primite cu înțelepciune de către filosof. Bătrânul despică fiecare idee în parte prin prisma înțelepciunii adleriene.
La fel ca în multe dialoguri socratice, filosoful vine cu exemple teoretice, care să-i susțină argumentele. Răspunzând astfel la toate nelămuririle sau contradicțiile pe care i le adresează tânărul interlocutor.
Nici unul dintre noi nu trăiește într-o lume obiectivă, ci într-o lume subiectivă căreia noi înșine i-am dat sens. Lumea pe care o vezi este diferită de cea pe care o văd eu și e imposibil să împărtășești lumea ta cu altcineva.
Printre ideile interesante ale acestei cărți, putem redescoperi în noi acea scânteie cu care ne naștem. Scânteia care ne protejează și ne dă curajul de a nu fi pe placul celorlalți.
Curajul de a nu fi pe placul celorlați de Ichiro Kishimi și Fumitake Koga
Cartea o găsiți la editura Introspectiv – Psihologie. Mi se pare o inițiere foarte interesantă și practică în psihologia adleriană. Descoperim idei interesante despre cum să preluăm frâiele propriei vieți, cum să nu ne lăsăm influențați de traumele trecutului sau cum să ne punem pe primul loc și să trecem peste imboldul de a face tuturor pe plac. Să ne alegem pe noi, chit că dezamăgim sau nu îndeplinim așteptările celor din jur.
O să prezint la rândul meu câteva dintre capitolele care mi-au captat atenția. Voi împărtăși cu voi citate și voi dezbate idei.
Obiectivitate și subiectivitate – Apa din fântână
Apa din fântână are aceleași 18 grade indiferent de anotimp. Iarna dacă o bei, o vei percepe mai caldă. Vara, va fi mai rece. Însă apa rămâne constant la 18 grade. Singura care se schimbă, este percepția noastră.
Tânărul are tendința să respingă teoriile filosofului. Lipsa de încredere în sine și sentimentul profund de inferioritate îl determină să privească lumea în alb și negru. El este nesigur în privința sa, dar și a altora.
„ Pare incapabil să aprecieze cu adevărat fericirea altor oameni, plângându-și tot timpul de milă. „
Nu lipsește capitolul în care suntem inițiați în psihologia adleriană, bătrânul vorbindu-ne despre Alfred Adler. Acesta, alături de Jung și Freud, este cunoscut ca fiind una dintre figurile marcante din domeniul psihologiei.
Prietenul deprimat și anxios care nu iese din casă
Tânărul îi vorbește filosofului despre cazul unui prieten, care este anxios și deprimat. Din această cauză, băiatul nu iese deloc din casă.
În Japonia acest stil de viață se numește hikikomori. Este o formă acută de retragere din societate, întâlnită îndeosebi în rândul tinerilor. Ei mai sunt denumiți și eremiți moderni.
Dacă trecutul determină cu adevărat prezentul, la fel și cauzele controlează efectele.
Explicând situația prin cauză și efect ajungem la „determinism”. Adică prezentul și viitorul ne-au fost deja decise de întâmplările trecute și nu mai pot fi schimbate. În psihologia adleriană, trecutul nu contează. Nu ne gândim la „cauzele” din trecut ci mai degrabă la scopurile din prezent.
Prietenul care nu vrea să iasă din casă și-a creat singur o stare anxioasă. A sta în casă îi oferă un sentiment de siguranță. Anxietatea sau teama de ieși din casă este ceea ce îl protejează, îndeplinește acel scop. În psihologia adleriană, acest lucru se numește teleologie.
Tânărul nu se preface. Anixetatea sa este reală. Poate fi atât de puternică încât să ajungă la somatizare, cu efecte fizice. Însă acestea sunt simptome create de către el însuși, pentru a-și atinge scopul. Acela de a nu ieși din casă.
Aceasta este diferența dintre etiologie – studiul cauzalității și teleologie – studiul scopului unui fenomen dat, mai degrabă decât cauza acestuia. Cât timp ne menținem în etiologie, nu vom face pași înainte.
Trauma nu există – Curajul de a nu fi pe placul celorlalți
Freud era de părere că rănile psihice, traumele cuiva sunt cauza nefericirii din prezent.
Adler vine cu o opinie nouă și revoluționară pentru acele vremuri. El afirmă următoarele:
Nici o experiență în sine nu este cauza succesului sau eșecului nostru. Nu suferim în urma șocului experiențelor noastre – așa zisa traumă – ci, dimpotrivă, le transformăm astfel încât să ne servească scopurile. Experiențele noastre nu sunt decisive, ci sensul pe care îl dăm acestora.
Adler nu afirmă că experiența unei calamități sau a unor abuzuri grave stau la baza formării personalității. Influența lor există, nu poate fi negată. Cel mai important, spune filosoful, este că nimic nu este hotărât de acele influențe.
Noi ne determinăm soarta în funcție de sensul pe care îl dăm acelor experiențe din trecut. Viața nu o primim pur și simplu, ci o alegem singuri. Noi alegem cum trăim. Având curajul de a nu fi pe placul celorlalți.
Dialogul dintre filosof și tânăr în Curajul de a nu fi pe placul celorlalți
Uneori dialogul mi se pare puțin forțat. Atunci când tânărul încearcă să-și apere prietenul care este anxios și stă în casă, este rapid tratat cu schimbarea subiectului.
Cât despre negarea traumei și a efectelor pe care trauma le are asupra minții și corpului, mi se pare o idee puțin deplasată.
Filosoful consideră că tânărul se închide în cameră și refuză să iasă de acolo intenționat. El dorește să aibă parte de un tratament bun din partea părinților. Să fie răsfățat.
În societate în schimb, va fi înconjurat de necunoscuți, care nu îl vor trata întotdeauna bine. Va fi nevoit ca odată schimbat obiceiul său, să dea piept cu lumea. Și să descopere curajul de a nu fi pe placul celorlalți. Să aleagă între a se conforma adesea, negându-și stările complexe sau închizându-se iar, în interior.
Indicații multe, soluții puține
Mi s-a părut un argument slab, o presupunere care nu prea are de-a face cu psihologia cât cu filosofia și înșiruirea unor idei superficiale. Nu este un raționament bazat pe o situația cunoscută îndeaproape. Este inclusiv o perspectivă ușor învechită de a face victim – blaiming.
Fără a nega un sâmbure de adevăr în ceea ce spune Adler, putem transforma trauma și trauma nu ne definește ca oameni. Noi nu suntem trecutul nostru, le fel cum nu suntem nici viitorul.
Însă este o abordare veche, care poate funcționa mai degrabă ca filozofie. Deja știm sigur, dovedit științific modul în care trauma ne afectează comportamentul, dezvoltarea creierului, memoria și inclusiv sănătatea fizică. Cei care au trăit traume în copilărie, trăiesc mai puțin cu douăzeci de ani, față de cei care au avut o copilărie lipsită de griji, violență verbală sau fizică și au trăit în iubire și siguranță.
Nu putem nega astfel de experiențe și nici nu putem spune că ele nu contează. Nu definesc omul, însă îl influențează zi de zi. Inclusiv în relațiile cu cei din jur. Iar pentru schimbarea comportamentului nu există un buton de on sau off. Uneori toate aceste traume, imbolduri și comodități sunt copleșitoare.
Cartea vine cu acel dialog clasic despre stilul de viață comod, zona de confort. Cum este mai practic să lăsăm lucrurile așa cum sunt. Schimbarea fiind un test de mare curaj. Curajul de a nu fi pe placul celorlalți.
Printre teoria obișnuită, aduce și idei care sunt interesante. Idei care îți dau de gândit.
Taie Nodul Gordian
Mi s-a părut foarte interesantă abordarea aceasta în privința relațiilor interpersonale. Unele nu se pot desface prin metode convenționale, cum sunt cele de familie de exemplu. Este nevoie de o abordare complet nouă. Una pe care uneori nu o vedem clar.
Filosoful ne dă exemplul cititului. Dacă aducem o carte prea aproape de ochi, nu vom mai reuși să deslușim scrisul. La fel și în relațiile apropriate. Suntem prea apropriați pentru a vedea situația dintr-o altă perspectivă. Așadar, pentru calitate în relații, este nevoie de o oarecare distanță.
Relațiile în plan orizontal și vertical o idee interesantă în cartea Curajul de a nu fi pe placul celorlalți
Relațiile în plan orizontal sunt cele care ne ajută să trăim în armonie cu cei din jur. Cooperăm și acționăm dintr-un loc al acceptării.
Pe de altă parte, relațiile în plan vertical implică cineva inferior și cineva superior. Îi vom judeca pe ceilați și îi vom desconsidera sau, din contră, îi vom pune pe un piedestal. Dacă vom construi relații pe plan orizontal nu vom exclude gratitudinea, respectul și bucuria.
Adică suntem de folos celor din jur și ne simțim în același timp valoroși doar prin simpla noastră prezență. E un fapt ce nu poate fi combătut. Care implică curajul de a nu fi pe placul celorlalți.
Cu toate astea, societatea din ziua de azi se bazează tocmai pe relații verticale.
Consumerismul și capitalismul se hrănesc cu această divizare a oamenilor. Aici nu mă refer la ordinea socială, la relațiile ierarhice. Ci la discrepanța dintre oameni, valori și la societate în general. Care este mult mai complexă decât o definiție care confundă dorința cu realitatea. A privi lucrurile diferit cred că are de-a face cu curajul de a nu fi pe placul celorlalți. Să îți cunoști adevărata valoare are un potențial iritant pentru cei care sunt prinși în relații pe plan vertical. Pe scurt, să ai curajul de a nu fi pe placul celorlalți.
Concluzii despre Curajul de a nu fi pe placul celorlalți
Mi se pare tipul acela de carte pe care o poți reciti oricând și vei găsi noi concluzii sau noi perspective. Nu este necesar să cazi de acord cu tot ceea ce citești, însă mi se pare interesant să încerci exercițiul unei gândiri din altă perspectivă. Să îți pui la îndoială propriile tale idei și să ieși din zona ta de confort. Să ai curajul de a nu fi pe placul celorlalți.
Recomand cu drag lectura! Mi-a plăcut. Cartea are nota 4.6 pe GoodReads.
Este o serie de momente, fiecare purtând numele de „acum”. Putem trăi doar aici și acum. Viețile noastre există doar în momente. Adulții care nu știu acest lucru le impun vieți „lineare” celor tineri. În gândirea lor, păstrarea căii convenționale – o universitate bună, o companie importantă, o familie – înseamnă o viață fericită. Dar viața nu este făcută din linii sau ceva asemănător.
Dacă ți-a plăcut această recenzie nu uita să te abonezi la pagina de facebook pentru noutăți, vloguri și alte informații utile!
