Xaara Novack Așa cum vă povesteam în postarea anterioară, am avut parte de un city break în Timișoara alături de bloggerii de la ASBO. Au fost două zile pline de aventură, artă, istorie și desfătare culinară și Bachus- iană. Despre cea din urmă vorbim cât de curând. Dacă dorește frumoasa răceală cu care m-am procopsit, să mă lase mai repejor.
Dar să revenim la turul nostru, pentru că mi se par informații interesante, dacă aveți ocazia să ajungeți în Timișoara. N-am să vă fac mari spoilere, ci o să vă dau mici detalii, curiozități care să vă provoace interesul. Mai ales dacă veți avea drum prin acest oraș frumos al țării, zic să găsiți aici pe blogul meu chestii care să vă fie utile.
Acest tur ghidat ne-a fost prezentat într-un mod atât de fain, degajat și informativ, de către Ludovic Satmari de la Timișoara City Tours. El ne-a perindat prin centrul Timișoarei și ne-a arătat puncte de interes. Ne-a răspuns la fiecare comentariu sau nelămurire, a povestit pe limba noastră și a făcut multe multe glume pe care le-am gustat cu plăcere. Că na, rar vezi oameni cu glumele bune la ei.
Istorie, povești și mult umor alături de Timișoara City Tours
Turul ghidat prin Timișoara a început de la Castelul Huniade sau Turnul Medieval. Un loc important al orașului, având în vedere că a fost inclusiv o clădire râvinită, reconstruită dar și amanetată. Mai mult nu vă spun, ține de voi să faceți acest tur. Este cea mai veche clădire din Timișoara.
Am mers în zone unde existau fostele ziduri care au aparținut unor clădiri importante, însă în urma nenumăratelor invazii și a civilizației moderne, au ajuns să arate ca ceva pe lângă care treci și nu prea remarci. Decât dacă ai timp să dedici orașului și chiar te pasionează istoria. Recomand Timișoara City Tours pentru o plimbare interesantă și captivantă!
Am vizitat Hamam-ul cu cei de la Timișoara City Tours
În continuarea călătoriei noastre fascinante prin Timișoara, am pășit cu emoție în Piața Libertății, unde am fost transportați într-o perioadă captivantă, când orașul se afla sub dominația otomană, iar Banatul a experimentat o efemeră autonomie.
Aflându-ne într-o zonă mlăștinoasă, construirea inițială a orașului a fost cu siguranță o provocare semnificativă. În primele etape, clădirile erau realizate din lemn, necesitând reparații constante. Odată cu modernizarea, a survenit decizia de a acoperi aceste structuri vechi, marcând astfel nașterea „noului oraș”. Totuși, explorând centrul Timișoarei, am descoperit ruinele adânc îngropate ale vechilor edificii.
În Piața Libertății se înălța hamam-ul în timpul ocupației otomane, o bijuterie care servea drept baie turcească și loc de igienă pentru localnici. Cu fascinație, am aflat că înainte de stăpânirea otomană, obiceiul spălatului era rar întâlnit în aceste meleaguri. Sub influența otomană, această practică a devenit o obișnuință, iar oamenii adoptau igiena regulată. Notabil este faptul că, conform normelor sociale ale epocii, femeile și bărbații urmau programe diferite de spălare. Hamam-ul nu era doar un sanctuar al igienei, ci și un centru vibrant de socializare.
Cu toate că ruinele vechiului hamam din Timișoara nu au fost dezgropate, pavajul roșu al pieței a fost dispus într-un mod ingenios, evidențiind astfel conturul și poziția fostelor ziduri.
Machetele orașului Timișoara
În centrul orașului se găsesc câteva machete care servesc drept instrumente utile pentru orientare. La început, pare destul de complicat să decifrezi detaliile, dar ghidul nostru ne-a deschis ochii asupra unei trucuri esențiale.
Atunci când privești o astfel de hartă și încerci să îți dai seama de poziția ta, trebuie să observi cu atenție zona cea mai lucioasă. Ghidul nostru ne-a dezvăluit secretul în spatele acestui aspect aparent neobișnuit. Explicația este simplă: suprafața cea mai lustruită indică locul cel mai frecvent atins de oameni. Este un indiciu inteligent pentru a stabili poziția și a naviga cu încredere în complexitatea hărții.
Poveștile care m-au captivat în acest tur ghidat
Ludovic de la Timișoara City Tours ne-a povestit lucruri interesante despre proveniența unor mituri. Sau cum au luat ele naștere. Pentru că am auzit acele zicale, le-am folosit inclusiv eu adesea, însă nu cunoșteam substratul. Adevărata lor proveniență.
Bate în lemn
Povestea cu bate în lemn este despre un tânăr nepriceput, o calfă de lăcătuș își vinde sufletul către diavol. Pe baza acestui pact, lăcătușul primea ajutorul de la diavol pentru a avea talent, comenzi, așadar tot ce-și dorea. Condiția fiind ca dacă ar fi lipsit de la o singură slujbă duminicală, sufletul său ar fi intrat direct în posesia diavolului.
Puterile diavolești l-au ajutat să devină un maistru vestit și bogat, dar după o petrecere lungă, nu s-a trezit la timp și a pierdut liturghia de duminică dimineața. De teamă să nu li se întâmple la fel, calfele de lăcătuși au început să bată câte un cui în copacul aflat în fața atelierului maistrului. Cu fiecare gând necurat sau faptă greșită, de teamă ca diavolul să nu vină și pentru sufletul lor, ceilalți lăcătuși au făcut din acest copac un motiv de pelerinaj. Pe parcursul secolelor, copacul de fier era instalat în fața sediilor calfelor de lăcătuși sau a clădirilor de maeștri lăcătuși, către care calfele veneau în pelerinaj.
Înainte de a porni în pelerinaj, calfa de lăcătuș era pusă să deschidă lacătul barierei de protecție a copacului. Fiind un lacăt fals, care nu avea cum să fie deschis, calfa de lăcătuș recunoștea prin baterea unui cui în copac, rolul peregrinărilor în perfecționarea profesională. Aceasta ar fi o altă explicație, nu la fel de interesantă ca prima. Parcă aceea se leagă și cu zicala noastră Bate-n lemn.
Putred de bogat
Sau Filty rich, depinde de voi cum alegeți expresia. Cert este că ea există în mai multe limbi. Asta pentru că doar cei bogați aveau norocul să dea ortul popii la slujbă, cu hainele bune pe ei și să mai fie înmormântați și aproape de biserică. Uneori chiar în acea biserică, depinde de cum cotizau și cât de importanți erau.
Dacă erau înmormântați în biserică, nu prea le săpau niște morminte foarte adânci și mirosul dinăuntru devenea unul…să zicem că nu de primăvară. De unde și expresia.
De asemenea, am aflat că morții se îngroapă cu picioarele la răsărit și cu capul la apus. Să fie gata să învie atunci când Biblia spune că Jesus shall return. E BRB, vine să-i ia pe ei în rai, în mod deosebit.
Clădirile Timișoarei
Centrul Istoric este fascinant. Am descoperit Monumentul Ciumei, o construcție dedicată marcării sfârșitului epidemiei de ciumă care a ravasit întregul Banat în perioada 1731-1738. În acele vremuri tulburi, la Timișoara, peste 1300 de vieți au fost curmate de această boală nemiloasă.
Am aflat că dezvoltarea Timișoarei a avut loc sub cucerirea de către trupele austricere conduse de prințul Eugen de Savoia. Atunci s-au construit case noi, biserici noi și un nou sistem de fortificații. Deși se dorea ca religia dominantă a orașului să fie cea catolică, suveranii de pe atunci s-au văzut nevoiți să aducă oameni din toată lumea pentru a popula această zonă predominant mlăștinoasă și pentru a o face great again, cum spune o vorbă.
Timișoara a fost fruncea în țară nu doar la Revoluție. Pe stăzile Timișoarei a circulat unul dintre primele tramvaie și străzile au fost illuminate cu lumina electrică aici la noi, pentru prima data în Europa Continentală.
Toate aceste informații le avem de la bloggerii acelor perioade, așa cum glumea Ludovic vorbind despre istorici sau jurnaliști care consemnau faptele urbei. Într-un mod obiectiv sperăm noi, deși probabil și pe atunci erau la modă barterele, influențarea, plicurile sau colaborarea cu brandurile. Wink wink. Și fanii sau adepții, nu?
Timișoara City Tours – micile mele concluzii
Este un tur ghidat care merită! Sper ca informațiile să vă fi deschis pofta de a vizita Timișoara, de a urmări pavajul roșu sau de a găsi machetele după care să vă ghidați prin oraș. Noi am avut parte de un tur clasic. A durat în jur de două ore, dar le-am simțit ca pe jumătate de oră, datorită informațiilor interesante, a clădirilor diverse și a arhitecturii orașului.
Însă cei de la Timișoara City Tours au și tururi complete, tururi gastronomice sau culturale, care să satisfacă toate gusturile. Eu personal dacă ar fi să revin, aș alege un Tur al Revoluției sau cel cu Timișoara evreiască. Vă recomand cu drag, un oraș se privește altfel atunci când cunoști o părticică din istoria sa, din însemnătatea clădirilor sau a întâmplărilor care l-au influențat până în prezent.
