Xaara Novack Agatha Christie este cunoscută în întreaga lume, nu cred că mai trebuie să vă povestesc eu despre dânsa. Doar este supranumită și „Regina crimei”. Pe bună dreptate! Sigur ați savurat măcar un roman de-al ei sau ați auzit de Hercule Poirot ori Sherlock Holmes.
Trebuie să recunosc, Casa strâmbă este prima carte cumpărată de mine, de la Agatha Christie. Aveam romanele ei în bibliotecă, însă nu și pe acesta. Autoarea îmi este cunoscută datorită serialelor care s-au regizat având la bază cărțile scrise de ea. Țin minte că așteptam cu nerăbdare episoadele din Poirot, pe care le priveam cu bunica mea pe vremea când exista canalul de televiziune Hallmark.
Și cine nu știe câte producții n-au fost făcute după celebra carte Crima din Orient Express? Numai eu am privit două astfel de filme și de fiecare dată, le savurez maxim. Sau seria Miss Marple. Loved it!
Agatha Christie are darul de a te transpune acolo, în poveste. Te prinde în hățișul personajelor și în complexitatea trăirilor lor. Așa se întâmplă de fiecare dată. Să nu mai zic de mister. Pentru că ai impresia că ai ghicit cine a comis crima, dar nu este nici pe departe astfel!
Însă hai să vorbim despre…
Casa strâmbă
Care ne dezvăluie povestea familiei Leonides. O familie înstărită, cu o avere strânsă de-a lungul mai multor generații și care trece printr-o adevărată tragedie, atunci când capul familiei, Aristide Leonides, este găsit în agonie de către unul dintre fii săi. Acesta moare înainte ca doctorul să ajungă la reședință și tot atunci își dau seama că bătrânul nu a murit de moarte naturală. A fost otrăvit!
Cu ajutorul personajului principal, Charles, fiu de polițist, o descoperim pe Sophia, nepoata bătrânului Leonides. Treptat aflăm detalii și dezvăluiri despre fiecare membru al familiei. Despre cei doi fii ai răposatului, despre soțiile aceastora, dar și zvonuri despre o presupusă relație dintre văduva Leonides, Brenda și Laurence Brown, meditatorul copiilor familiei.
Testamentul lăsat de bătrân și modul în care acesta decide să conceapă lucrurile îi ia pe toți prin surprindere. Inclusiv pe Sophia. Răsturnările de situație și modul în care fiecare membru din familie încearcă din răsputeri fie să ascundă câte ceva, fie să afle cât mai repede posibil cine a fost autorul crimei, te face să savurezi orice interacțiune și cel mai mic detaliu. Ești atent să nu îți scape nimic.
Finalul cărții te ia prin surprindere, desigur. Agatha Christie este o autoare iscusită, care îți ascunde evidentul fix sub nas. Cu toate astea, rămâi puțin pe gânduri la deznodământul neașteptat și te face să îți pui anumite întrebări. Apoi te apuci și recitești pagini cu o perspectivă mai clară, reînțelegi diverse lucruri și totul capătă sens.
Vă recomand cărțile scrise de Agatha Christie, evident. Și dacă aveți ocazia să priviți filme, seriale sau diverse documentare. Toate sunt interesante. Inclusiv cele despre autoare. În special datorită faptului că este o femeie ale cărei cărți se vând în miliarde de exemplare și sunt traduse în toate limbile planetei. Dacă ar exista extratereștri, sunt sigură că și ei ar citi Agatha Christie!
