Blugi rupți un fel de do it yourself #blugirupti. Zic să vă povestesc cum mi-am stresat eu blugii săptămâna asta, și cum i-am făcut să pară, gen…distress. Știți voi modă, alea alea.
Mă număr printre generațiile care erau obsedate să poarte blugi. Aveam profesori care râdeau de noi, spuneau că noi nu avem nevoie de uniforme. Purtăm blugi și este suficient.
Dar revenind la perechea aceasta de jeanși, de la Second Hand.
Blugi rupți sau do it yourself #distressjeans
Pentru a obține efectul de blugi rupți nu am folosit șmilrghel, pentru că nu aveam prin magazie (bine, nici nu am stat prea mult să caut) Am găsit o ditai pila, măcar așa să aflu și eu cum este să ai pile… și mi-a fost foarte la îndemână. Adică am avut precizie în a da materialului aspectul uzat, cu firele care se văd.
Nu-i o treabă ușoară, așa că trebuie să vă înarmați cu răbdare. Nu se termină totul în 20 de secunde. Ci mai degrabă cam o oră, așa cu aproximație. Depinde cât de rău vreți să-i ciopârțiți pe săracii blugi. Eu pe ai mei i-am thriftuit (adică i-am luat de la second hand, cu 30 lei) Mi-a plăcut mai mult ideea să-mi iau eu, să-mi fac eu, pentru că îmi place să fac chestii cu mâinile. Știți voi teoria, cu mânuțele astea două.
Așa am dat gata blugii și i-am transformat în acei blugi rupți care prin Mall-uri sunt vreo 200 de lei. Mai mult sau mai puțin. Ideea este că se poate.
Sunt stilul clasic, au croiul drept. Fix stilul de care mă feream în copilărie precum dracul de tămâie. Și iată că am ajuns să-i port. Dacă asta nu e karma, atunci nici eu nu mai știu ce-i aia! Hahaha.
Atenție să vă luați o mască de la farmacie, din aceea pentru oameni gripați, răciți, etc. De ce? Pentru că puful acela din material se poate inhala. Am constatat pe nasul meu. Sau improvizați ceva dintr-o eșarfă. Ca un spărgător de bănci wannabe. Or something…
N-am un before and after, dar cred că este ușor să vă imaginați. În schimb am o poză cu mine, ca să vă dați seama cum șed ei, cum se văd, chestii trestii.