Xaara Novack
Adică Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova. Acolo am mers pentru a vedea aceste două spectacole inedite care au în comun interpretarea contemporană. Spectacolele pe care le-au pregătit anul acesta, chiar și la Festivalul Shakespeare și recent, au fost de neratat pentru consumatorii de artă teatrală și cultură, în general.
Prima dată am mers la Circle of Love, pe 12 noiembrie. Un spectacol multimedia care m-a făcut foarte curioasă. În primul rând pentru că nu am mai mers la acest gen de spectacole. Sigur, au fost cele cu interpretări contemporane dar nu atât de diferite. Apoi pentru că promitea muzica celor de la Depeche Mode. Și cum nu mai ascultasem Depeche Mode de multicel, am zis să fac o escală down to memory lane.
Mai ales că se numește Circle of Love. Despre dragoste. Cine nu vrea să afle mai multe despre?!
Spectacolul spune o poveste de dragoste pe muzica și versurile Depeche Mode. Cu întreruperi în care personajele își povestesc într-un interviu, viziunea lor despre dragoste. Este o poveste cu soundtrack DM, mai pe scurt. Cu muzică live asigurată de APRIL band, pe care o să-i caut pe YT. Loved them!
Este un fel de musical dar mi se pare mai mult un love story cu muzică live. Call it however, a fost minunat! Dacă aveți ocazia, vi-l recomand cu drag. Nu intru în detalii despre dragoste, amor și the birds & the bees, dar cu toții avem prima dragoste, prima dezamăgire, o relație neîmplinită poate. Și unele momente îți dau de gândit, te trezesc la realitate sau îți trezesc amintiri. Plăcute sau neplăcute. Depinde de experiența fiecăruia într-ale amorului.
En fin. Muzică excelentă. Povestea la fel.
Dorian, la care am mers pe 15 noiembrie. Este un one-man show, care îmbină dansul cu proiecțiile multimedia. Și pot spune că au avut efecte interesante, mi-a plăcut enorm deși povestea în sine nu m-a gâdilat la sentiment. Nu prea cred în Sfârșitul lumii. Poate pentru că am prins unul în 1999. Unul cu calendarul maya și tot așa.
Dar ca idee, unele momente mi-au plăcut la nebunie. Unul dintre ele a fost jurnalul de știri Digi, care anunța că vine apoteoticul final.
Dorian poate fi oricare dintre noi. El trăiește într-o rutină continuă, are o viață obișnuită, o casă austeră. Și multe lucruri pe care nu le-a făcut. Multe lucruri pe care ezită să le facă. Să le spună celor apropriați lui ce simte sau ce își dorește. Și noi facem asta. Zi de zi.
Este un spectacol care dă de gândit. Muzica de fundal s-a potrivit perfect cu efectele, iar show-ul mi s-a părut unul foarte reușit.
Clar îmi voi aminti de ambele cu mare plăcere. Ambele au fost peste așteptări, o briză de diferit și contemporan pe care personal, mi-o doresc din când în când. Deși în ceea ce privește teatrul pot privi tot ce ține de clasicul Moliere. Apropo de teatru, vă las cu una dintre piesele mele de teatru preferate. Am găsit-o pe YT și e musai să o priviți! Este o comedie, desigur.
