Piesa lui Ivan Turgheniev este pusă în scenă de regizorul Cristi Juncu, într-un mod care păstrează esența controversatei piese, dar aducându-i subtilități moderne bine venite.

Scrisă în Franța undeva între anii 1848 și 1850, piesa a fost pusă în scenă pentru prima oară abia în 1872, la Moscova. Titlul original al piesei a fost schimbat de câteva ori înainte de a primi acordul pentru publicare, datorită implicațiilor morale și politice pe care le conținea. De la numele de „Două femei” piesa devine „O lună la țară”.

Este un spectacol premieră la noi, fără să fi fost montat până acum în limba română pe o scenă. Acesta este unul din motivele pentru care vi-l recomand.

Piesa în sine și povestea, este următorul.

O lună la țară

Acțiunea se petrece în Islaev, o zonă de provincie. Natalya este căsătorită cu un domn bogat, preocupat mai mult de munca sa și de terenurile pe care le are în grijă decât de tânăra soție. Plictisită de viața ei la țară, se bucură uneori de atenția pe care i-o acordă Mikhail, prieten al soțului și evident, îndrăgostit de ea.

Cel care îi va face inima să tresalte este chipeșul Aleksei, venit din Moscova pentru a-l medita pe fiul ei, Kolya.

Drama se îmbină perfect cu comedia, pentru că nu doar Natalya a pus ochii pe mirobolantul Aleksei. Fiica lor adoptivă, Verocika îi cade pradă și ea, la fel și bucătăreasa casei.

Mi-a plăcut enorm cum a schițat Trugheniev personajul lui Aleksei, păstrându-i nu tipologia unui Don Juan ci adevăratul chip, al amorezului laș care fuge de responsabilități și  îi este teamă să-și asume fapte sau greșeli.

Al treilea motiv pentru care vă recomand piesa sunt desigur actorii. O să-l vedeți pe Claudiu Bleonț, care îl joacă minunat pe doctorul Șpighelski, pe Iulia Colan (care a jucat formidabil și în Pescărușul, să nu mai zic de mica scenetă interpretată după Flori pentru Algernon) sau Valentin Mihali (pe care l-am văzut prima dată interpretându-l pe Tartuffe)

Vouă ce piese de teatru vă plac? Aveți favorite? Preferințe?

Comments

comments