Xaara Novack Această carte mi s-a părut o combinație tâlcuită, altoită și savuroasă dintre Jerome K. Jerome și Marchizul de Sade. Desfăcându-se la citire aidoma bananei care este fructul fatidic pentru Jordan, fiul adoptiv al Doamnei cu câini, o femeie a cărei mărime nu este deloc un defect, ci o calitate.
Sexul cireșilor
Aventurile celor doi se petrec în Anglia anului 1600. Pasiunea lui Jordan pentru ambarcațiuni, pe care le construiește de unul singur și le dă drumul de-a lungul Tamisei, îl pun față în față cu John Tradescant, botanist și explorator. Aflat într-o stare de veghe parcă, Jordan simte și știe că destinul său este acela de a călători, către locuri văzute și către locuri nevăzute…
Poveștile sunt precum niște note scrise pe un portativ, lecturat prin trecerea de la o stare la alta.
Ne amuză cu fraze unde umorul englezesc și ironia fină se contopesc:
Ea e un șnur putrezit, iar el, o balegă uriașă. Copii umplu gazonul de parc-ar fi căcăreze de iepure. Eu sunt o păcătoasă și, pe deasupra, o femeie obișnuită, dar, dac-aș avea bani să-mi iau un șirag de perle, m-aș spăla pe gât înainte să-l port.
Ne trezesc poate amintiri, dincolo de măsura timpului:
Așa a învățat ce putere are vântul asupra unei corăbii, dar n-a învățat niciodată ce putere are iubirea asupra unei inimi.
Șochează:
– ASTA NU E SCULA VREUNUI NEFERICIT! E FRUCTUL UNUI COPAC. SE DECOJEȘTE ȘI SE MĂNÂNCĂ.La auzul acestor cuvinte, i-a lovit pe toți greața.
Însă, precum fructul exotic, ne poartă către tărâmuri ascunse. Acolo unde timpul, frumusețea sau cruzimea nu cunosc limite. Fiecare personaj pare a fi venit dintr-o carte de basm, iar interacțiunea sa cu lumea reală nu este pur întâmplătoare.
Poveștile personajelor cresc și se dezvoltă prin prisma altora, unele cunoscute, altele mai puțin cunoscute. Începând cu eroii din mitologia antică, Artemis, Orfeu, Acteon, Penelopa sau Sappho, ajungând la eroinele întâlnite de Jordan în peregrinările sale prin lumile invizibile, lăsate în urmă în cărți scrise cu lapte.
Povestea celor douăsprezece domnițe dansatoare ne trimite într-o lume fantastică, a iubirii, erotismului și tragediei. O lume pe care doar adulții o recunosc. Fiecare dintre cele douăsprezece dansatoare are câte o istorisire despre lumea supranaturală în care trăiesc.
Ultima, Fortunata, cea care îl conduce pe Jordan, precum o stea călăuzitoare, către o împlinire ce are pecetea dragostei amare dintre două suflete ce se întâlnesc la răscrucea dintre timpuri.
Toată lumea își amintește lucruri care nu s-au întâmplat niciodată. Și e un fapt bine cunoscut că oamenii uită de obicei lucruri care s-au întâmplat. Fie suntem cu toții închipuiți și mincinoși, fie trecutul nu are nici un contur precis.
Sexul cireșilor mi se pare a fi o carte excentrică, unde există obsesii fanteziste pentru adulți a căror copilărie este mereu neconturată.
