Xaara Novack Două zile de dragoste, în timpul musonului de vară, într-un oraș de pe malurile Gangelui. O piesă de teatru șoptită de voci, povestită printre rânduri scurte, tipic autoarei.
Anne-Marie Stretter, înconjurată de bărbați care o venerează, urmărită într-una de priviri doritoare. Amantul, Michael Richardson, ce cu grijă îi șterge lacrimile, sudoarea. Îi veghează somnul…
Vocile vorbesc din nou despre căldură, vocile vorbesc despre dorința lor.
Soție de ambasador, cu origini venețiene, Anna Maria Guardi… o altă femeie, aceeași femeie. Soție, amantă, femeie iubită.
Bărbatul în alb, viceconsulul Franței la Lahore o urmărește obsesiv. Nu știa că ea există, o iubește așa cum este ea, cuprinsă de dragoste pentru Michael Richardson. Cu toate astea, ei nu sunt posibili. Sunt aceiași.
Tânărul atașat îi este complice. Și amant.
O poveste de dragoste profundă, silențioasă și statornică precum apele Gangelui. În inima ei este loc doar pentru cel care își strigă dragostea în gura mare. Deși se oferă tuturor.
Ea este a cui o vrea.
El o dă cui o ia.
(…)
Da.
Creștină fără Dumnezeu.
Splendoare.
(…)
Dragoste.
O poveste scrisă dramatic, o alegere cât se poate de potrivită. Marguerite Duras cucerește prin stilul ei de a dezvălui totul printre rânduri, lăsând personajele învăluite în mister. Încă n-am găsit cartea care-mi place, Amantul, dar am reușit să colecționez alte două în afară de aceasta: Amanta engleză și Hiroshima, dragostea mea.
Știu că este o recenzie puțin ieșită din comun, cred că într-un fel cărțile influențează tot ceea ce vă scriu eu după ce le citesc. Este cazul și aici, India Song deși în principiu este o carte subțirică, povestea expusă ca o piesă de teatru scurtă, îți cere multă atenție și treptat, ajunge să te acapareze încât o reiei, ca nu cumva să-ți fi scăpat vreun detaliu.
Pe scurt? Niciodată desfrâul nu a sunat atât de melodios ca în India Song. Un lucru pe care doar Marguerite Duras poate să-l facă.
