Xaara Novack O viață liniștită, continuarea romanului „O experiență personală”. Cartea este scrisă într-un mod diferit și la fel de plăcut. Povestea este reluată din perspectiva unei adolescente care-l are în grijă pe fratele ei cu dizabilități. Ma-chan își iubește fratele, îi înțelege dificultățile și adesea este îngrijorată ca lucrurile să nu ia o turnură nefavorabilă.
În ciuda handicapului său, Eyore este foarte inteligent. Compune muzică și lucrează la un atelier ce aparține unei instituții de binefacere care angajează persoane cu probleme, ca el.
Ō-chan este fratele lor mai mare. Acesta se pregătește pentru examenele de treaptă și pare relativ neimplicat în situația lui Eyore. Cu toate acestea de-a lungul evenimentelor ne dăm seama că cei trei sunt foarte uniți.
Pentru o perioadă tatăl lor, scriitor de profesie, este nevoit să se mute tocmai în California. Nu pleacă singur, ci însoțit de soție. Prin urmare, cei trei copii ai lor rămân să-și poarte singuri de grijă în Japonia. Eyore este în grija lui Ma-chan. Fratele lor mai mare va fi prezent la nevoie. Cu toate acestea, fata se consideră prima responsabilă atunci când vine vorba de evenimentele din viața lui Eyore.
Îi au alături pe cei din familia Shigeto. Domnul Shigeto predă lecții de muzică lui Eyore, iar doamna Shigeto îi ține companie lui Ma-chan cât își așteaptă fratele. Ambii sunt prieteni cu tatăl lor. De aceea se adresează mereu familiar când vorbesc despre acesta, prescurtându-i numele.
Ambii soți consideră pe K ca fiind iresponsabil. Îi reproșează decizia de a-și lăsa copii singuri pentru jumătate de an.
Chiar dacă întâmplările prin care trec le marchează acele șase luni, cât rămân fără părinți, cei trei frați rămân uniți. Eyore demonstrează că handicapul este ceva ce și-l asumă cei din jur, mai mult decât cei ce se nasc cu el. Dezvoltarea lui ca personaj are automat influențe și asupra surorii lui. Ma-chan începe să înțeleagă că fragilitatea lui era doar în închipuirea ei.
Tăria și modul în care cei trei „cresc” în această perioadă îmi dă impresia că familia lor este una ce va rămâne unită indiferent de ce s-ar întâmpla. Dinamica vieții lor este una plăcută. De aici și concluzia lui Eyore de la final. Ca cititori am fost atrași ca într-un „jurnal de familie” dar cădem de acord cu el fără să vrem, „o viață liniștită”este mult mai potrivit.
O viață liniștită de Kenzaburō Ōe chiar este potrivită pentru o lectură de călătorie. Se citește ușor, nu te pierzi în cuvinte și rămâi cu ușoară nostalgie după ce ai terminat de lecturat.
