Xaara Novack Audiția de Ryu Murakami este prima carte pe care am citit-o scrisă de acest autor și pot spune că nu am fost dezamăgită. Nu cred că există autor japonez care să dezamăgească. Dar să lăsăm un benefit of the doubt acolo, să nu fiu prea categorică.
Audiția de Ryu Murakami a fost o lectură ușoară. Detaliile pe care autorul ni le oferă le regăsim treptat, subtil, printre rânduri. Ca și cum ar țese o frumoasă pânză de păianjen care se zărește cel mai bine în razele soarelui sau greoaie, sub picături de ploaie.
Nu prea am citit cărți care să intre în categoria crimă, thirller sau acțiune. Are și tente psihologice, atât cât să înțelegem motivele personajului negativ, legate de trecut.
Audiția de Ryu Murakami
Audiția de Ryu Murakami îți tine coardele tari pe tot parcursul ei. Mi-a amintit de zilele în care priveam cu mama filme polițiste. Atunci când erau scene de crimă, în care evident îți puteai da seama că ceva nu-i în regulă cu o persoană anume, dar victima parcă purta un văl în fața ochilor. Nu-și dădea seama de nimic. Ești adus pe un drum străbătut deja, dar îți place să bătătorești acea potecă. Parcă întrevezi finalul, dar vrei să te asiguri că autorul a avut bunul simț să-ți servească exact ce-ți doreai.
Shigeharu Aoyama dorește să se recăsătorească.
Soția sa, Ryōko murise răpusă de cancer cu șapte ani în urmă, iar el nu se recăsătorise. Avusese grijă de fiul său, Shigehiko, care avea opt ani pe atunci.
În prezent, fiul lui este cel care îi propune acest aranjament. Viața lor nu-i una monotonă, trăiesc împreună într-un apartament închiriat, duc un trai modest și fără griji. La treburile casei sunt ajutați de Rie.
Femeia este angajată de Aoyama pentru a pregăti masa și a face curat. Au un câine beagle, pe nume Bandit, care păstrează acel echilibru. Un animal de casă este un alt membru al familiei, unul special.
Aoyama ia în considerare propunerea fiului său. Se sfătuiește de asemenea cu un bun prieten, Yoshikawa, care îi fusese pe vremuri coleg. Asta pentru că este conștient că la vârsta lui este greu să mai găsească pe cineva și nu își dorește ceva aranjat. Yoshikawa vine cu o idee interesantă. O audiție.
Eroina de mâine.
Posibil scenariu de film, anunțat printr-o emisiune radio, la care sunt invitate să se înscrie femei care doresc să joace acest rol. Principalele lor ținte sunt „casnicele”, printre care Yoshikawa consideră că se pot ascunde foarte multe comori.
Printre multitudinea de CV-uri, unele dintre ele conținând fraze clișeu, asemănătoare, îl găsește pe cel al lui Yamasaki Asami, o tânără de 24 de ani, al cărui trecut zbuciumat îl impresionează profund pe Aoyama. Atât de mult încât începe să devină din ce în ce mai interesat de această tânără.
Odată cu audiția propriu-zisă și întâlnirea față în față, lui Aoyama i se confirmă imaginile și ideile pe care și le făcuse despre tânăra Asami. Este foarte frumoasă, docilă, retrasă și nu vorbește mai mult decât i se cere.
Îi cade cu tronc și nu reușește să și-o scoată din cap, în ciuda avertismentelor lui Yoshikawa, care are o bănuială că Yamasaki Asami nu este ceea ce pare.
Bănuială care i se confirmă imediat ce face câteva căutări despre trecutul ei, sau mai degrabă descoperă mici neconcordanțe în spusele ei și realitate. Neconcordanțe pe care degeaba i le împărtășește lui Aoyama. Acesta este mult prea atras în mrejele ei pentru a realiza că i se pune la cale ceva.
Ceea ce se întâmplă după ne ține cu sufletul la gură, pentru că într-un fel asistăm neputincioși la deznodământul trist. Și totul se derulează în fața ochilor noștri cu lentoarea unui film, poate de aceea acest roman a fost ecranizat în 1999, având un mare succes la festivalurile de film europene.
Audiția de Ryu Murakami este o recomandare de carte pentru zilele acelea plictisitoare. Mai ales când aveți chef de puls ridicat și de nervi întinși la maxim.
