Xaara Novack
Este o postare pe care am pus-o la murat de ceva vreme. Am avut multe prietene care de-a lungul timpului au lucrat în astfel de domenii și m-am oripilat atunci când am aflat orele lor de lucru (nedeclarate în contracte desigur) și banii puțini pe care îi ia în mână. Așa că luați-vă o cană de cafea și ceai, pentru că urmează ditai postarea. Și nu-i deloc de bine.
Înainte de a intra în polemica corupției, această minunată caracatiță care implică mai multe instituții de stat, evident, o să mă leg oleacă de patroni. Patroni cu impresii de „oameni de afaceri” care își plătesc angajații nici măcar cu minimul pe economie și îi muncesc de dimineața până seara. Adică mulți dintre ei pleacă de acasă la răsăritul soarelui și se întorc după asfințit, uneori nici pe 1000 de lei pe lună.
Nu cred că se întâmplă lucrul acesta doar în provincie, dar este un fapt comun.
Ei bine, este o mentalitate des întâlnită printre patronașii de afaceri în domeniu, inclusiv la fast-food-uri sau restaurante renumite. În spatele ușilor își tratează angajații ca pe niște sclavi, iar în contracte, pe hârtie totul este splendid și frumos. Oamenii sunt trecuți că lucreză opt sau șase ore, dar în realitate ei stau acolo de dimineața până seara.
Unii dintre ei pentru că nu au altă soluție. Au copii de întreținut, pe cineva din familie bolnav și nu își permit să plece din țară și astfel acceptă șiruri de umilințe.
Vă imaginați că mentalitatea acestor oameni nu este nicidecum în favoarea angajatului, așa că de cele mai multe ori nu le este asigurat un mediu de lucru prietenos, nu sunt rezolvate conflictele într-un mod profesional, care să încurajeze angajatul să rămână la locul de muncă și de foarte multe ori politica patronilor acestor firme este schimbarea angajaților precum șosetele.
Ca și consumatori de cele mai multe ori nu ne întrebăm despre dramele prin care trec cei care ne servesc mâncarea. Ce se întâmplă de fapt în spatele casei de marcat și în bucătăriile acestor localuri? Unde există și manageri necalificați și atât de imbecili încât nu sunt un stare să lucreze cu facturi, să facă bilanțuri sau să medieze conflicte. Prin urmare, în toate aceste încrengături singurul care are de suferit este angajatul subaltern. De cele mai multe ori alți manageri plătiți cu mai puțini bani, care fac munca altor oameni.
De ce nu le place patronilor calitatea umană? Ca să înțelegi asta îți trebuie educație și nu una precară, nici aia a „veeți” ci una care se poate face prin cursuri obligatorii și desigur prin controale de stat și legi care să avantajeze angajații și nu patronii, în ceea ce privește munca. Și controale polițienești, cu investigații amănunțite, nu rezumate la hârțogării. Nu de văzul presei, ca să ne prefacem că facem…
Sunt pro ajutarea patronilor care să-și deschidă afaceri profitabile, dar atunci când vorbim despre profitabil, nu doar portofelul acestor oameni să fie plin. Ci și al celor care muncesc în astfel de locuri, să fie echitabil de plin. De foarte multe ori se preferă reduceri de personal și lucrul angajatului până la burn-out, decât să se angajeze în schimburi și oamenii să fie plătiți pentru orele pe care le lucrează într-adevăr, nu pe cele declarate în contractele de muncă.
Ce fac cei de la ITM și alte instituții de anchetă ale statului? Păi evident, nada de nada. Le mai pică și angajaților de la stat câte o șaormică, o fripturică, niște mâncăruri aranjate pentru ocazii în familie. Aici s-au ajuns. Dragilor, care lucrați în astfel de instituții și ați procedat astfel, cum vă simțiți știind că poate pentru toate rahaturile astea nu a suferit Pulicică care și-a deschis SRL AngajezSclavi, ci ăia care învârt friptura, cei care spală vasele sau dau cu mătura și un amărât de manager plătit să fie și contabil și om care să se ocupe de resursa umană și responsabil cu multe alte tâmpenii care i se aruncă în cârcă?
Ce se poate face? Simplu. Pentru cei care lucrați pentru astfel de oameni, să vă reprofilați. Ca Pulicică sunt N patroni. Căutați, căutați, căutați. Pentru cei care aveți posibilitatea, vă sfătuiesc să faceți pipi de sus pe ceea ce vă oferă acești neica-nimeni și să mergeți în străinătate. Nu umblă câinii cu covrigi în coadă nici acolo, dar dacă lăsați pe alții să vă muncească atâtea ore, măcar să o faceți pe bani mulți și nu pe niște firimituri aruncate în derâdere cu pretenția că trebuie să fiți voi recunoscători că ei nu vă dau afară și alte baliverne de duzină.
Dacă mentalitatea lor este că angajatul care stă la coadă și așteaptă un job la ei, este una des întâlnită, ar fi bine să luăm și cealaltă partea a monedei. Ca ei sunt sute, și să-i schimbați la rândul vostru, ca pe șosete. Luați voi atitudine pentru că statul nu o va face niciodată în favoarea noastră. Nici măcar a patronilor.
Și partea cu sunt nevoiți să facă evaziune fiscală pentru că x sau z, este apă de ploaie. Câștigurile pe care le au într-o singură zi unii, pot plăti chiria, facturile și salariile de minim pe economie a tuturor angajaților. Mda, vor exista și excepții, dar acelea sigur sunt una la mie.
În cazul în care sunteți un astfel de patron și aveți pretenția la o „afacere”, chipurile, din păcate vă îmbătați cu apă rece. Primul lucru în orice ați face, atunci când etica fie ea profesională sau umană este încălcată, nu mai vorbim de ceva ce poate fi luat în considerare ca o „afacere de succes”. O afacere înseamnă să îți cultivi oamenii, să știi să-i ții alături de tine și să-i motivezi constant. Crește cifra de încasări? Arată-le și lor. Ori îți imaginezi că a crescut peste noapte udată cu apă?
Nu sunteți decât niște abuzatori, profitori și încurajatori ai sclaviei moderne. Felicitări. Contribuțiile voastre la societatea din ziua de azi sunt egale cu zero. Puteți să vă adăugați la listă împreună cu contrabandiștii și cei care fac trafic cu carne vie.
Dacă vă visați prin Forbes sau alte reviste glossy de profil, ei bine, o să ajungeți să vă plătiți anunțurile cu mențiune în ziare. La fel cum o colegă din liceu își cumpăra singură buchetul de flori de V-day și mințea că este de la iubitul ei. Cam acesta ar fi nivelul. Vreți mai mult? Oferiți mai mult. Altfel veți rămâne de căruță, într-un anonimat execrabil, n firmulțe ca voi. Veți fi patronul bârfit, de care se vor feri foștii angajați atunci când vă văd pe stradă și nu un om respectat și ținut minte pentru că a știut să fie om.
O să fiu un fel Gordon Ramsay al managementului și afacerilor și să vă zic un citat de Henry Ford, un om cu care nu aveți nimic în comun. „O afacere care nu produce nimic altceva decât bani, este una săracă” Dacă ar fi să fiți tratați în același mod, dragii mei : SUNTEȚI CONCEDIAȚI.
Da, un articol „ditai” dar bun, foarte bun! Ai punctat bine multe aspecte, deși am putea să continuăm discuția cu n argumente. Bine, nu vrea să fiu avocatul diavolului, însă, sunt și unii angajați care efectiv nu au ce căuta la locul de muncă și ei sunt acolo, doar pentru că ți-a fost milă de ei.
Poate un procent foarte mare din cei expuși de tine în categoria „Pulicică” s-au fript atât de rău de la anumiți angajați (au furat bani, i-au păcălit etc.) încât au zis „fuck it!”. Fac o referință la Star Wars, e atât de ușor să pici într-o parte sau alta (Light/Dark Side), dar întotdeauna cel mai dificil este să-ți menții echilibrul (in the middle). Să știi când să ai milă și să știi când să tai în carne vie. Și de-o parte și de alta.
Până atunci, e foarte greu să încerci să faci asta, atâta timp cât „Pulicică” vrea bani că de aia și-a deschis afacere, iar angajatul vrea și el bani, dar să muncească cât mai puțini pentru asta, ori să-i fure.
Da, sunt si situatii in care exista oameni care reusesc sa te faca sa crezi ca sunt „buni” si „potriviti” dar de fapt sa te insele si sa te fure. Dar daca o sa cazi in capcana asta, si sa pui pe toti in aceeasi oala, atunci este o problema de labilitate psihica si de incredere care se oglindeste in relatia cu ceilalti oameni. Stii vorba aia cu „M-am pacalit odata este din vina ta, m-am pacalit a doua oara este din vina mea”
Un astfel de om va „sufla in ciorba” nu doar cu angajatii. Aici este faza trista. Si se va simti in toate relatiile pe care le va avea, nu doar cu angajatii cat si cu partenerii. Si se va invarti in jurul unei cozi imaginare, in care toti vor sa-l traga pe sfoara.
Aici nu mai este vorba de „mila” sau „cale de mijloc” ci sa-i dam Cezarului ce este al Cezarului. Corectitudinea si etica, au de castigat, daca avem de-a face cu oameni inteligenti si nu cu profitori. Mentalitatea de profitor va atrage aceeasi mentalitate.
Eu cred ca astfel de greseli pleaca tocmai de sus, pentru ca patronii se rezuma doar la interviuri minime, la noi nu prea se iau in calcul recomandarile de la celelalte locuri de munca, trebuie luat in considerare situatia din familia angajatului, deci resurse umane la maxim si teste de evaluare intr-un proces continuu. Da, il platesti echitabil, dar vei avea parte si de profesionalism si nu te va insela nimeni la bani daca oferi un mediu de lucru motivant si posiblitatea de avansare. Nu asa, imaginar sau verbal, cat faptic.
Sigur, ce zic eu sunt vise. Dar asta se intampla in strainatate, unde angajatul are responsabilitati dar si multe avantaje.
Nu numai in restaurante si lucreaza foarte multe ore pe zi. Cred ca in majoritatea domeniului programul de 8 ore/5 zile pe saptamana este numai pe contract daca exista contract.
Bine ai precizat, daca exista contract. Si daca exista, uneori ce scrie in el, nu se intampla in realitate. 🙁