orasul Craiova in trecut Arhive

Craiova în comunism cu poze alb – negru, un trecut trist dacă ar fi să mă întrebați pe mine. Nu este nimic nostalgic în traiul de pe atunci. Îmi place acest oraș, însă recunosc, este tipic comunist. Dacă te uiți, de-a lungul și de-a latul nimic nu-l face contemporan. Nu există zgârie nori, nu există influențe din arhitectura modernă și nimic care să-l scoată din anonimat.

Privind panorama Craiovei vechi, din anii 80, îmi dau seama că multe s-au schimbat în prost. Craiova în comunism măcar avea acel aer aerisit, pe alocuri. Acum cartierele s-au dezvoltat haotic, multe case construite fără autorizație… Un talmeș – balmeș care rușinează regimul cu secera și ciocanul.

Nu pot trece însă cu vederea cum s-au împărțit spațiile verzi din Brazda lui Novac și nu numai. Chipurile și-au găsit dintr-o dată proprietari să le revendice. Coincidență, tocmai când un anumit partid e la putere.

Clădirile noi construite sunt ca o bâtă-n baltă. Dovadă că banii nu îți aduc bun gust. Niște profitori nu pot avea în cap menținerea unei arhitecturi și al unui echilibru peisagistic.

Revenind la orașul nostru! Încă nu este încărcat de aceste ciupercuțe sufocante ce nu își au locul precum în alte orașe cosmopolite. Acolo totul se face gândit într-o manieră anume. Locuitorii noștri se mai străduiesc și ei cum pot… Mai nou vopsesc blocurile în culorile vântului turbat, de la verdele oului clocit până la rozul săltăreț. Mă face să cred că suntem niște citadini daltoniști, cu îngăduință…

Parcul Nicolae Romanescu era cunoscut drept Parcul Poporului. Am scris despre acest parc și în postarea de data trecută. Craiova în comunsim arăta ușor boemă, dar locația a rămas cât se poate de neschimbată. În alte țări grădinile zoo arată într-un mare fel. La noi…oribil. N-am cuvinte. Păcat de istoria acestui parc.

English Parc era înainte «Parcul din Craiova». Personal, îmi place și acum, și atunci. Este un loc frumos, în special pentru studenți și pensionari. Fiind în fața primăriei am să pun o poză și cu aceasta.

În cartea din care am fotografiile, Oltenia, clădirea era denumită ca fiind una «dintre vechile monumente arhitecturale ale Craiovei». Între noi fie vorba, și Colegiul Constantin Brâncuși, clădirea veche, păstrează cam același stil arhitectural.

Colegiul Popular Nicolae Bălcescu. Este încă popular, dar având în vedere sistemul educațional la ora actuală, mi-e teamă că elitele sunt altele. Are nevoie mare de o renovare exterioară, care se lasă așteptată de câteva decenii. Craiova în comunism, la fel ca alte orașe din țară, au avut noroc de infrastructură. După anii 1990 nu s-a construit nimic. S-a vândut în schimb.

Universitatea din Craiova, pe atunci era Sediul Sfatului Popular din regiunea Oltenia.

Strada Alexandru Ioan Cuza, pe vremea când piatra cubică era la modă. Mai sunt câteva străzi și la ora actuală care au rămas astfel, în ciuda asfaltării și reasfaltării altora în mod stupid. Amuzant ar fi ca la Primărie să apară drept asfaltate. Te așteptai?

Pozele sunt din cartea Oltenia, din anii 1980, care adună în ea o hartă de imagini nu doar din Craiova veche, dar și din satele sau orașele adiacente precum Breasta, Teascu Balș, Turnu Severin sau Târgu Jiu.

Le-am ales pe cele din Craiova, pentru că este orașul în care am copilărit.

Pe atunci denumit Parcul din Craiova, astăzi English Park, este aflat exact în centru, vis-a-vis de Primărie și Prefectură. Fântâna și statuia au rămas tot acolo, mai noi sunt brazii și copacii, printre care și Magnolia, dar și straturile cu flori colorate.

Spre strada Alexandru Ioan Cuza

Înainte acolo se aflau Casa de economii și un cinema. Acum sunt bănci, magazine de bijuterii, un cinema închis și Galeria de Artă, rămasă în același loc.

Un cartier nou al Craiovei, denumit în carte. După blocuri aș spune că este Craiovița Nouă, până și numele ajută puțin. Acolo se găsesc magazine precum Kaufland sau Penny. Și o fântână simpatică exact între blocuri peste care am dat azi, dar eram cu falca amorțită de la dentist și am uitat să o pozez. Sper să mă revanșez cât de curând.

Popas în centrul orașului

Pe locul acesta azi se află o bancă, peste stradă se află Teatrul Marin Sorescu. Nu știu dacă mai există acea cofetărie acolo, dar când eram eu în facultate era, dar nu mai avea terasă afară. Acolo e parcare cu trotuar acum.

Apropos de centrul orașului, îmi place cu el închis în week-end pentru cei cu chef de plimbare pe lângă fântâni.

Cinema Patria

Unde acum se rulează filme 3D. Nu toate, Pirații din Caraibe au fost 3D și din auzite, un alt film pentru copii. Este singurul cinema care a mai rămas funcționabil din cele patru. Nu vreau să critic pe nimeni, dar decât un bilet scump, pe care mulți nu ar da banii, și câțiva clienți, mai bine mulți clienți și bilete ieftine. Nu dau lecții, dar am observat că altora le merg lucrurile când știu să se preteze la piața existentă. În fine, să rămânem la Craiova veche!

Arhitectură și flori.

De fapt, cartierul Brazda lui Novac fotografiat din Valea Gangului. Nu mă întrebați despre denumiri și istoria lor. Încă nu le-am aflat. Momentan în acele locuri sunt ridicate vile, stații de reparații a mașinilor și grădini amenajate ilegal. Fiecare cu ce poate.

Pseudonimul meu este un omagiu adus acelor locuri care pentru mine au rămas frumoase, în ciuda ruinei în care sunt.Și vă spun doar vouă, că am copilărit acolo, printre pajiști ce treptat s-au transformat în mormane de pământ, apoi în clădiri cu diferite scopuri.

Punctul zoologic din Parcul Poporului.

M-am distrat puțin să scriu exact ca în carte. De fapt, Parcul Nicolae Romanescu. Cel mai mare parc al Craiovei (nu, nu adaug și Parcul Tineretului pentru că nu mi se pare la fel de accesibil) unde încă se mai află închipuirea de țarcuri pe care unii o denumesc grădină zoo? Este un loc foarte frumos, păcat de animalele chinuite acolo.

În general, în orașe civilizate, la grădina zoo se plătește intrarea. Aici e gratis, normal, pentru că vezi niște animale ținute într-un hal de hal. Dacă cineva ar avea măcar jumătate de neuron și-ar da seama că investind într-un loc mai bun pentru ele, într-o rezervație potrivită, în mai puțin de un an și-ar scoate banii. Dă-i omului mintea de pe urmă…

Craiova ar fi un oraș mai frumos dacă s-ar pune suflet și n-ar exista interese personale. Sper că v-a plăcut incursiunea în trecut, din Craiova veche. Este o pagină de istorie, fără nostalgie.

orasul Craiova in trecut

Craiova în comunism cu poze alb – negru