Xaara Novack Lacul de Yasunari Kawabata este sigur una dintre cele mai diferite lecturi de până acum. Atunci când am citit Dansatoarea din Izu și restul de povestiri incluse, mi-a plăcut tendința autorului de desprindere din nota tradițională. Mi s-a părut îndrăzneț și vizionar. Îmbinarea dintre tradițional și modern era făcută într-un mod subtil.
Lacul de Yasunari Kawabata este de-a dreptul halucinant. Autorul te scufundă cu totul într-o lume lipsită de conștiință. Îți dă drumul, fără să-ți dea șansa unei guri de aer.
Lacul de Yasunari Kawabata
Totul începe cu povestea lui Momoi Ginpei, în viața căruia pătrundem subit. Este genul de om al cărui trecut nu-i dă voie să-și trăiască prezentul. Astfel este prins într-un fel de cerc vicios din care n-are habar cum să iasă. Răul stă sub tălpile picioarelor lui hâde. Știe foarte bine asta, dar nu se poate opri. Îi plac femeile frumoase, îi place să lase impresie asupra lor în moduri de el alese. Kawabata ne pune în umbra agresorului.
Odată lansată, minciuna te urmărește mereu. Se ținea după el tot așa cum se ținuse după diverse femei. Probabil cu delictele este la fel. O faptă rea, odată comisă, se ține scai de cel în cauză și îl determină să o repete. La fel și cu obiceiurile rele.
Totodată aflăm și povestea bătrânului înstărit căruia îi place să țină mai multe amante. Tipic pentru vremurile acelea, însă Kawabata îmbină cele două povești cu mare ușurință. Păienjenișurile născute din astfel de relații sunt greu de desprins.
Dacă e bine păstrat, un secret este dulce și plăcut, dar din momentul când este descoperit devine un demon răzbunător care atacă fără milă!
Și totuși Ginpei se arată destul de lucid, în anumite clipe din viața sa.
Nu reușise în viață. (…) Nu avea nici puterea să se ridice din valurile de oameni asemenea splendidei dorade din vis, nici forța să plutească în spațiu deasupra capetelor celorlalți. Oricum, îi era probabil scris să se ducă la fund în valurile întunecate.
Ginpei rămâne prins în «atmosfera spectrală, nepământeană» și de neînțeles pentru mulți dintre noi. Fiecare faptă a sa formează o legătură invizibilă cu toate celelalte, cântărind greu în prezent.
Brațul (Kataude) m-a dus cu gândul la scrierile fantastice ale lui Murakami. Mi-a plăcut acest scurt moment în care două persoane și-au putut conecta trupurile într-un mod asexual.
Grabnic se va scutura (Chirinuru wo) este povestea unei crime. Două tinere sunt asasinate în timp ce domn, iar declarațiile ucigașului Yamabe Saburō sunt confuze, fie provin din străfundul minții unui om pierdut. Prozatorul expune iar și iar mărturia criminalului, obsedat mai degrabă de moarte și de cadavrele celor două fete tinere, decât de crima în sine.
Strădania lui Kawabata de a face răul să pară frumos trebuie totuși apreciată.
Lectura în pregătire este Kazuo Ishiguro – Un artist al lumii trecătoare.
Voi ce citiți?
Love!
Am citit doar doua carti de Kawabata si nu pot spune ca m-au impresionat prea tare, din contra, am avut senzatia ca el chiar nu e genul meu. Nu am indraznit sa citesc si o alta carte, dar din recenzia ta tocmai am descoperit ca poate nu i-am acordat atata atentie. Uneori mai fac si greseala fatala de-a ramane pe o idee fixa, de a porni pe un drum gresit si de a nu mai baga in seama detaliile esentiale, ci doar de a urmari doar final… Da, cam prostesc din partea mea.
Totusi, m-ai facut curioasa si poate daca voi avea sansa voi citi.
In prezent nu citesc nimic, chiar azi am terminat sotcul( de 2 zile citesc incontinuu, am dormit doar 4 ore pe noapte :)) si am citit in total 5 carti, adevarul e ca am o mica fobie pentru anumite subiecte)
Totusi pe lista am mai multe, printre care as vrea sa citesc Doamna Bovary, desi am auzit si citit despre ea, nu stiu daca genul acela de „nefericire” pe care carte o transpune, imi va face bine >.< Totusi, nu o sa ma las eu asa usor din cauza unor sentimente ce or sa mi se para coplesitoare.
Pe lista asta mai am si ceva romane de dragoste( sunt o romantica din cate se pare in ultimul timp) si cea pe care vreau sa o citesc neaparat, zic eu, dintre cartile de pe lista mea e politista, Razbunarea lui Finnigan de Roslund si HellStrom. Am citit recenzia tot pe un blog si am ramas datoare cu o parere sa zic asa, dar subiectul mi s-a parut interesant. Mai nou sunt deschisa noilor perspective si sunt in acelasi timp curioasa despre modul de gandire al unor categorii de oameni.
Curiozitatea mea ma va duce candva pe drumul pierzaniei oricum.
Vara asta am peste 100 de carti pe care vreau sa le citesc, nu stiu daca voi reusi, dar ma voi stradui ^__^
Am facut aici o harababura de subiecte si explicatii fara noima, dar cred ca te-ai obisnuit cu stilul meu .
Mi-a placut recenzia si evident, daca voi citi, voi reveni si eu cu o parere ^___^
Kissu and huuugss! >:D< :* :* :* >:D<
Mie imi plac autorii japonezi. Nu pentru ca am eu o feblete fata de Japonia, ci pentru ca literatura lor mi se pare pura si nealterata. Au o alta istorie, cuvintele japonezilor sunt ca o katana nepatata, oricat de mult s-ar fi luptat cu ea si oricati adversari ar fi taiat. Spre deosebire de europeni sau americani, nu au acel „afect”, incercarea de a „marca” cititorul prin orice. Fara a scrie pentru ca se cere… Cuvintele lor sunt fluide, ca o petala de sakura in briza vantului.
Din cauza asta ma atrage literatura japoneza.
Ei uite ca eu n-am citit Doamna Bovary si nici romanele politiste nu s-au lipit de mine! :)) ca sa nu mai zic de autorii rusi. Fratii Karamazov, Idiotul, nu le pot citi. Am incercat si nu reusesc sa ma leg de cuvintele autorului.
Eu am ramas la multa literatura franceza si engleza, inainte de a trece catre japonezi. Uneori am citit si autori spanioli sau italieni dar mi-au trecut prin mana destul de putini ca sa-mi formez o parere.
Bravo! Sper sa reusesti sa citesti 100 de carti vara asta. Eu o iau mai incet, cate o carte sau doua pe luna 😛 Sunt si mai lenesa de fel.
:)) Asa e si stilul meu, cand incep sa „vorbesc/scriu” despre ceva ce imi place, o fac in asa fel incat sa se vada ca imi place. No problem!
Ma bucur ca recenzia mea ti-a starnit interesul! :* :* :* >:D< >:D< lots of kisses&hugs!
Oh, dar si mie imi place mult literatura japoneza, insa Kawabata chiar nu m-a atras, in schimb pot vorbi cu o mare placere despre Haruki Murakami sau Ryu Murakami, cartile lor sunt ca un drog pentru mine.
Vai,autori rusi nici eu nu pot citi. Ei chiar nu ma atrag, am incercat Idiotul sa citesc si dupa primele 10 pagini am crezut ca o sa lesin. Literatura franceza imi place foarte mult, avand in vedere ca unul dintre scriitori mei preferati e francez…Ce pot sa zic? Imi place si literatura engleza,nu ma deranjeaza, cea spaniola imi place, caci am o slabiciune pentru limba si cultura lor. Literatura italiana cum ai zis si tu, am citit prea putin ca sa spun daca imi place sau nu.
Si eu as vrea as o iau incet, dar cand pun mana pe o carte e ca si cum m-ar lua o febra si nu pot sa ma opresc. Uneori, cand nu citesc am senzatia ca sunt incompleta, goala pe dinauntru si apoi, cum imi place mult sa calatoresc si nu am ocazia sa o fac pe plan fizic, o fac altfel. Imi place sa invat din experientele altora, sa vad si sa inteleg prin alti ochi si alte minti. E o experienta unica!
Si eu ma bucur cand citesc recenzii care sa imi starneasca curiozitatea!
>:D< Kiss and hugs :* >:D<